Vocea

[Monica Pester]

Mă rătăcisem  demult între cuvintele tale

Vocea ta mi se încuibase în carne

ca într-o fortăreață

Credeam că are tonuri diferite 

în funcție de stările mele

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, ușor răgușită

uneori amăruie ca ghimbirul

Îmi inducea un parfum de tutun olandez

amestecat cu leandru, mosc și neroli

Un pic de scorțișoară pe suprafață 

când aveai tonuri grave, serioase

Și o notă de piper alb când erai supărat

Vocea ta mi-a deschis portaluri

către un  infinit necunoscut, 

Un infinit de ametist profund

M-a condus în lumi aparente,

în dimensiuni paralele

unde te regăseam mereu,

în alte ipostaze, cu alte personaje

Dar vocea era aceeași, în sute de tonuri

Chemătoare, alerte, incitante

Sufletul meu stătea veșnic la pândă,

pentru că fiecare ton cu care îmi vorbeai

purta în el o întreagă poveste, mereu alta

Mister, magie, putere

Acum ai tăcut

Și am intrat într-un gol imens. un vid nesfârșit,

care nu-mi dă voie să respir

Știu că nu mai vii

Și mi-e un dor crâncen de carnea mea

încărcată până în nucleul celulelor 

de ametistul vocii tale . . . 

Monica Pester

[Chris]

frumos...

[Monica Pester]

Absolut încântată  și onorată de aprecierile dvoastră, doamnelor A. Cîmpeanu și V. Merca . Mulțumiri !

[Valeria Merca]

Excelent poem!

Felicitări!

[Monica Pester]

Mă onorați, dna Gina Zaharia ! 

[Monica Pester]

Floare Arbore, mulțumesc pentru aprecieri !

[Monica Pester]

Ada,îți mulțumesc ! Ești balsam !

[gina zaharia]

Poem în vers liber! Da, este și pe placul meu! O lume multicoloră, care magnetizează stări de ieri amestecate cu dor, dorință, așteptare, resemnare,  pe coloana sonoră a iubirii. O voce pătrunzătoare, care câștigă aplauze. Admirație!

[Ada Nemescu]

Da, îmi place! Mă gândesc  că va fi pe placul tuturor...spor și inspirație...aDa

[Monica Pester]

Hi, Ada, comentariul tău e de bine sau de rău ? Nu prea înțeleg

[Ada Nemescu]

*bravos națiune, halal să-ți fie* să văz acum comentarii... vocea asta are ton

aDa