Furtuna

[Monica Pester]

Colindam într-o părere

Straturi albe de ozon

Se făcea că lumea piere 

Sprijinită-ntr-un foton

Totu-n jur se disipase,

Păsări, ape, clar de lună,

Și-n crevașele rămase

Doar ecourile sună.

Din pământ ieșeau în fugă 

În armate-orânduite

Vietăți cu ochi de rugă

Din scorburile zguduite

Se-mpleteau în văzduh ploi

Amărui, cu gust de ducă

Dar cădeau stropi unu-doi

În ziua deja caducă,

Insule mici de lumină

Fugeau spre apusul crud

Și în graba-abia senină

Aduceau zenitul nud.

Tot tabloul parcă luase

Chipul aspru de cutremur,

Doar pe-alocuri mai rămase

Amintirea unui tremur.

Și-atunci, Luna instalată

În tronu-i de mare doamnă

Îmi șoptește că de-ndată

Este vorba despre toamnă

[Monica Pester]

WOW,

Adevărată recenzie de critic literar!

Mulțumesc din inimă, Lisia !!

Nu e nici prima și, promit, nici ultima! 

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău, Monica, surprinde un moment de dezordine cosmică și transfigurare a naturii, o imagine apocaliptică ce se topește subtil într-o revelație: toamna. Atmosfera tensionată, de sfârșit și renaștere, este construită printr-o succesiune de imagini vizuale și sonore de o mare plasticitate: „păsări, ape, clar de lună”, „vietăți cu ochi de rugă”, „insule mici de lumină”.

Limbajul poetic se joacă între științific și oniric — prezența termenilor precum ozon, foton sau zenit aduce un parfum de poezie modernistă, în care universul natural și cel cosmic se contopesc într-o metaforă a transformării. Ritmul este alert, aproape epic, iar repetițiile („Totu-n jur se disipase”, „doar ecourile sună”) sporesc senzația de sfârșit iminent.

Finalul, însă, aduce o schimbare de ton — o înmuiere lirică, o coborâre din haos în armonie:

„Și-atunci, Luna instalată / În tronu-i de mare doamnă / Îmi șoptește că de-ndată / Este vorba despre toamnă.”

Această încheiere restabilește echilibrul lumii și oferă sens dezordinii: furtuna nu e distrugere, ci doar o trecere, un ciclu firesc al renașterii.

Poemul impresionează prin imaginație și prin construcția vizuală, însă uneori densitatea metaforică și inversiunile pot îngreuna receptarea spontană. Cu toate acestea, muzicalitatea versului și tensiunea interioară a textului conferă poeziei autenticitate și forță. Este o poezie care impresionează prin bogăția de imagini și prin modul în care reușești să transformi haosul cosmic într-o meditație asupra trecerii. Totuși, unele construcții pot părea ușor încărcate — poate că un pic de aerisire între imagini ar lăsa versurile să respire și ar accentua și mai bine frumusețea metaforelor. Ai un talent special pentru a picta stări în cuvinte — merită să lași culoarea să se vadă și printre umbre. 🌙✨

[bolache alexandru]

O poezie descriptivă de o forță deosebită. Versuri frumoase!

[Grig Salvan]

Fabuloasă intrare în toamnă printr-o furtună de proporții cosmice. Care chiar mi-amintește de o furtună înfricoșătoare dintr-o seară din primele zile de septembrie.

[Monica Pester]

Mă bucur, dle Katin că încă odată am reușit să vă incit la exprimarea unor catrene care v-au plăcut.

Mulțumesc adânc!

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos, Ramona.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri frumoase! Am citit cu plăcere.