blestemul sirenelor

[Bolache Costin Andrei]

crustele de argint ale valurilor

sorb lichior din săgețile stelelor.

stolul de sirene oarbe

modelează corali din solzi sfâșiați.

nocturna le șoptește azur,

marea le cântă pârjol,

apriga ploaie

le înjunghie mâinile de alge;

sânii îmbălsămați în lacrimi.

cutremură Poseidon

pe tronul de meduze arse,

tridentul șlefuit de corali

strânge lumina lunii;

–trei puncte cardinale–

nordul, iluzia crăpată de flăcări,

estul, dorința cântată de vânt,

vestul, misterul adulmecat de întuneric.

în sud nutrește vederea sirenelor

culorile realității răsturnate.

[Ada Nemescu]

Valuri de metafore.

De-aș picta, aș picta o furtună sub stele vii în sunet de vioară.

aDa

[bolache alexandru]

Poezia are un impact vizual puternic datorită metaforelor și imaginilor pe care ai reușit să le imortalizezi. Poate postezi mai des domnule Andrei Bolache... Apropo! Așteptăm și câteva pagini din romanul tău SF... Pe pagina de proză bineînțeles.

[Chris]

am mai citit textele tale acum cativa ani si pot sa spun ca scrisul tau a devenit mai matur, mai masculin. 

[Bolache Costin Andrei]

Vă mulțumesc mult pentru comentarii, doamna Vasilisia și domnule Grig.

Ma bucur mult că v-a plăcut.

[Grig Salvan]

Un tablou marin fabulos și original, zbuciumul și zbaterea dramatică a mării reflectată în conștiința poetică.  O plăcută surpriză pe ziua de azi.

[Vasilisia Lazăr]

Un poem dens, cu o imaginație de o forță aparte, un tablou marin al sfâșierii și al fascinației. Limbajul e bogat, senzorial, plin de imagini învolburate: valurile au „cruste de argint”, sirenele devin făpturi damnate între frumusețe și suferință, iar Poseidon însuși pare martorul unei lumi răsturnate. Simbolurile cardinale creează o geografie a pierderii și a dorinței, iar atmosfera e una de mit transformat în ardere interioară. E un poem puternic, cu nerv vizionar, în care marea nu mai e doar apă, ci o conștiință zbuciumată. Felicitări, Andrei! Sper să postezi mai des.