Ultima rugă

[Monica Pester]

Așteaptă inima să-mi bată,

Așteaptă-mă la colț de cer,

E vrerea ei să mai străbată

Drumul ursitei, efemer.

Uscați sunt ochii fără lacrimi, 

Gheața topită curge lent,

Din icebergul cuprins de patimi,

Subțire ca un pergament.

Mai lasă-mi  albul tău pe buze, 

Despică-mi umbra și-o să iert

Că m-am născut pe pat de frunze

C-un suflet gol, ca un deșert.

Rămâi cu mine la plecare,

Sonetul mărilor să-mi scrii,

Pictează-mă-n culori de soare

Și-oprește-mă între cei vii.

Din străveziu mă voi întoarce

Să-ți umplu zilele de post,

Doar marmura etern va tace

În fața morții fără rost.

[Chris]

cam trist... se simte apasarea sufleteasca!

[Nikol MerBreM]

O rugă ce topește orice aisberg! Eu aș pune ,,Din aisbergul cuprins de patimi", pentru că în celelalte versuri impare aveți 9 silabe și așa cum e acum, ,,Un iceberg cuprins de patimi", are doar 8 silabe.

Drag,

Nikol 

[Monica Pester]

Grig, de fiecare dată primesc  de la tine îndemnuri spre a continua să scriu. 

Mulțumesc mult !

[Monica Pester]

Mulțumesc, Carmen, vorbele tale îmi fac bine!

[Grig Salvan]

Îmi place discursul poetic sub formă de rugă, l-am experimentat și eu de câteva ori și citesc cu plăcere „rugile” poeților. Prin rugă cerem tot ceea ce dorim, ne exprimăm aspirațiile și credințele, visurile și așteptările din această viață. Textul are prozodie ca o melodie, e cantabil și plăcut la lectură. Cât despre termenul iceberg, el nu e propriu limbii române, e un englezism, corect după dicționar este aisberg, provenind din germană (eisberg = munte de gheață), dar poate fi acceptat ca licență poetică.

[carmen popescu]

O iubire neterminată, îndoliată de trecere. Poezie bine scrisă, Monica! Drag!

[Monica Pester]

O oglindă a viitorului abur de vânt. 

[Monica Pester]

Da,Alex, sunt o luptătoare. Și nu voi pleca

decât atunci când trupul va cerși apă, sufletul iubire, iar lacrimile  vor fi o oglindă abur  de vânt...

viitorului 

[bolache alexandru]

Da, multă tristețe însă tu ești o luptătoare! 

[Monica Pester]

Tristețe și goliciune circumstanțiale, faze inerente ale unui ciclu de viață. Trec în tăcere dar nu trebuie sa te frângă. Poete, Lisia, Gabriela, tare mult va mulțumesc și va prețuiesc pentru grija pe care mi-o purtați!