Izvor de început

[Monica Pester]

În fața Cuvântului deschid fila tăcerii,

Tăcere aspră, de gheață în filigran

De ce aș putea eu să reformulez

anticele hieroglife, când și virgula-mi 

zace obosită într-un colț?

Vreau să uit respirația crudă din prima Carte,

născută ca un film dur, fără titrare,

Mă voi duce în lungul liniei

de poveste adevărată, iar cuvântul meu va fi 

rupt dintr-un suflet ce a rămas să-și 

tălmăcească aventura vieții.

Șerpii se vor împrăștia sâsâind pe tăcute

Merele vor fi din ce în ce mai coapte

Și când coasta aceea își va închide 

izvorul de înțelepciune, atunci va începe 

madrigalul femeii diamantine

care secole, va conduce lumea.

[BOTICI GABRIELA]

Frumos poem. L-am citit cu drag.

Felicitări!

[Monica Pester]

Adevărat, Poete, femeia are multe daruri.

Accentuarea mea - madrigalul diamantinei femei- se referă la adevăratele capete încoronate, care prin diamantele minții lor au condus lumea. Deși, da, matriarhatul este o epocă de glorie în istorie.

Mulțumesc frumos pentru commentul prețios!

[Monica Pester]

Mulțumesc, Alex!

[petrut dan]

Interesantă viziunea doar că nu-mi place adjectivul și nici nu cred că face vreun bine mi se  pare mai firesc dpdv liric

''...femeii care va conduce...'', în context nu mai e nevoie să-i atribui vreo calitate din moment ce va conduce are destule, cu drag! 

[bolache alexandru]

Un izvor puternic pentru că are cuvântul rupt dintr-un suflet care reușește să tălmăcească aventura vieții!

[Monica Pester]

Lisia, mulțumesc din suflet pentru apreciere.

Observațiile tale de critic literar sunt extrem de juste și după cum vezi, mă conformez. Eu, ca simplu debutant, mi-e greu să le integrez doar pentru faptul că, nefiind nimic personal, firește, nu mi se par armonioase vizual. Mă refer la ingustarea spațiilor între semnele de punctuație și cuvânt, chiar plasarea lor în text. Eu sunt omul spațiilor largi, ce să fac. Ultimul vers este însă concepție și viziune proprie și nu îl pot schimba.

Mulțumesc mereu, profund, pentru atenta ta îndrumare !!

[Vasilisia Lazăr]

Mie mi-a plăcut mult acest poem, doar că aș renunța la ultimul vers. Și încă ceva. Folosești prea des punctul și obligi cititorul să se oprească, să fragmenteze lectura, la versul liber asta dăunează, eu sunt adepta renunțării la semnele de punctuație la acest tip de vers. Uite și tu, Monica. Mă obligi să mă opresc după primul vers. Mă obligi și după al doilea. Și tot așa. Lasă poezia să curgă! (și lipește semnul acela al întrebării de cuvânt!)

[Monica Pester]

Te aștept cu drag, Poete !

[petrut dan]

Mai citesc!)