Împotrivire

[Monica Pester]

Din secundele purtate prin oceane de impresii

Ard pe cele nesemnate, transformate în obsesii.

Ard și mă cufund în zone cu etape de-așteptare,

Unde umbrele-s stăpâne, soarele nu mai răsare.

Unde caut doar răspunsuri la-ntrebările-nvechite,

Ce văd că se-ascund în suflet drept ecouri ostenite.

Zboară albatroșii-n linii peste gândurile multe,

Porțile-mi deschid continuu dar nu vor să mă asculte

Și rostogolesc, banal, pe bucăți de coală mică,

Rime ce dansează-n bal, cu mișcări de rândunică.

Fascinația-mi cuprinde pana plină de culori,

Stau cu scena larg deschisă, așteptând alte ninsori..

Nu mă mișc și nu fac zgomot, vreau să capăt acel semn

Să îmi liniștesc refuzul de a mă purta mai demn,

De ce nu pot doar, străbate,  largi solarele distanțe,

Reformate într-o clipă în verdicte din instanțe ?

Echilibrul meu eteric, rezumat în șapte raze,

Să îl șterg cu nepăsare, ca o virgulă din fraze ?

[Monica Pester]

Îmi pare rău că nu am fost prezentă total când mi-ați adus acele minunate încurajări și dovezi de înțelegere a spiritului meu ostenit în această perioadă.

Cuvintele-mi sunt prea incolore pentru a vă arăta adevărata bucurie pe care mi-o faceți îmbrățișând versurile mele .

Mulțumesc, dle Katin

Mulțumesc, Lisia

Mulțumesc, Poete 

[petrut dan]

Un decor parcă rupt din Dali, un loc unde soarele nu mai răsare, iar albatroșii închid între linii lumina celui care se împotrivește, mi-a plăcut acest tablou ca un strigăt de revoltă, dar care nu și-a pierdut lirismul sau veridicitatea, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mult zbucium și multe frământări în sufletul tău, Monica. O poezie cu mai puțin fior liric și cu ceva ruperi de ritm, dar cu mesaj clar.

După „ninsori” trebuie trei puncte și nu două, iar semnul întrebării trebuie lipit de cuvânt (cred că o spun cel puțin a zecea oară!).

[Mihai Katin]

Și rostogolesc, banal, pe bucăți de coală mică,

Rime ce dansează-n bal, cu mișcări de rândunică.

Fascinația-mi cuprinde pana plină de culori,

Stau cu scena larg deschisă, așteptând alte ninsori..  un portret fantastic ,inchidem  ochii  si  parcurgem  acest  poem

ascultand  soapta  versurilor:

De ce nu pot doar, străbate, largi solarele distanțe,

Reformate într-o clipă în verdicte din instanțe ?

cu   pretuire!