Despre destin

[Monica Pester]

De ce aș vrea să-mi neg destinul,

S-arunc povara unor pietre,

De ce refuz să-ngrop prea plinul 

În soclul anticelor vetre?

Când din adâncuri mi se iscă

Lumini și umbre deșănțate,

Văd cerul, parcă mi se mișcă

Și-n miez de sânge mă străbate.

Nu-mi seacă apele-n tumulturi,

Nu-mi sună clopote a moarte,

M-alătur zborului de vulturi

Și-mi duc tristețea mai departe.

Dar număr chipuri dispărute,

Neantul nu mă recunoaște,

Mă-ncearcă lent, pe nevăzute

Și-ntreabă viața, când renaște.

Mă-ntorc din negura uitării

Și-n calmul care se așterne,

Văd iar spirala-naltă-a scării

Prin ceața care mi se cerne.

[Monica Pester]

Din suflet mulțumesc, Grig !

Sa-ti fie Sarbatorile mai calde decât pâinea din vatra  !

[Grig Salvan]

Elegant construit acest „destin”, cu toate „pietrele” și poverile sale, cu „lumini și umbre”, cu „chipuri dispărute” în „negura uitării”, dar și cu întoarcere către viitor, ducând tristețea mai departe, alături de zborul de vulturi, către „spirala-naltă-a scării” ce se deschide în față. Un poem grav și solemn ca însuși destinul, cu un final magistral.

[Monica Pester]

Acest Însemne mi s-a săpat în suflet !

EU vă mulțumesc mult !

Să aveți cu toții Sărbători minunate, inspiratoare și pline  de  darul  înțelepciunii !

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, Monica! 

Și îți mulțumesc/mulțumim pentru darul tău financiar (mă refer la cel de acum, de azi) pentru Însemne culturale! Sărbători binecuvântate, Monica! Liniște și pace în suflet, împăcare și acceptare și multă iubire! Cu prețuire!

[Stanescu Valentin]

Aţi postat ’’Despre Destin’’ tocmai când asistam cu perfuzii pe cel mai bun prieten patruped de 14 ani si o zi care mi-s-a stins în braţe... Din acest motiv a ieşit această Valentă dură...

[Monica Pester]

Cu drag aștept valenta d-voastră  !

[Stanescu Valentin]

Motto

 

                                                                  ’’Mă-ntorc din negura uitării

                                                                    Și-n calmul care se așterne,

                                                                    Văd iar spirala-naltă-a scării

                                                                    Prin ceața care mi se cerne.’’

                                                                                  Monica Pester

[Monica Pester]

Desigur. La care din ele v-ati oprit?

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, vă cer permisiunea ca în perioada următoare să postez această Valentă cu o strofă din „Despre destin” drept motto.

[Monica Pester]

Alex, mă bucur mult că te-am pus pe gânduri.

Îți mulțumesc!