Povestea pietrei de leac

[Monica Pester]

Într-o zi pe înserat, m-apucă un dor nebun,

Să las totul terminat, dar să-mi iau și rămas bun.

Zis-făcut, n-aveam în casă nici pisică, nici cățel,

Și gândeam la idealul de a-mi fi stăpân de fel.

Doară singur și senin precum porțile de piatră,

Nu mai pot să beau un vin, timpul văd că nu mă iartă.

Iau în rucsac niște pietre, ce se spune că-s de leac,

Proptite pe lângă casă, de-mpliniseră un veac.

Le ridic  cu binișorul,  să le duc  ca o minune,

Fiindcă altfel se destramă importanta misiune.

Stau pe gânduri și privesc ghemotoacele de piatră

Și-mi vine să iscălesc , c-ale mele sunt pe dată.

Curtea toată-i numai dalii, ce cu nasul în pământ

Se mai uită pe la pietre, - noi credeam că stau în vânt -.

Când deodată, ca o floare, se desface-un ametist

Involt, tânăr,  în  putere, cu aspect  de  activist

- și  de-acum, în rugăciune, nevoie de mine-aveți

căci v-aduc înțelepciune, cât veți vrea și cât puteți. -

Și când zise aste vorbe, de se mirară cu toții,

Își deschise trei geode,  de-nlemniră chiar și sorții.

Străluceau ca o cunună, alb, albastru, violet,

Într-o pânz-așa senină, ce inhiba și-un poet.

Și cu autoritatea-i movă, stropită cu liliac,

Se-nălță, cam ca la provă, să vorbească fără trac.

Știu ce sunt și-s din vechime, născută de mii de ani

Ca să dau înțelepciune cui îmi cere, fără bani.

Eu vreau doar sinceritate, evoluție divină

Chakra mea cuprinde cerul, e deschisă și  senină.

Toate pietrele din curte încetară să vorbească

Și coralul și yacintul și frumosul malachit,

Ascultau încremenite, chiar fără să mai șoptească,

Basmul plin de adevăruri, pe alocuri învechit.

Și-n respectul ce  avură, exprimat de peste veac,

Spun în cor  - ești cea aleasă, tu ești piatra cea de leac -

[Monica Pester]

Așa fac. Am și început.

Seară frumoasă !

[chindea maria elena]

Păi dă-le drumul! Lasă-le să se rostogolească, chiar de mai șchioapătă forma, nu-i bai, mai poți să le șlefuiești și după aceea, poate mai primești sfaturi de compoziție, poate mai face o vizită îngerașul, nimic nu e bătut în cuie! Mie mi se-ntâmplă des să schimb de câteva ori prima variantă postată - până le-adun în volum și trimit la tipar, tot schimb! Știi ce spune un maestru care mi-e drag: „puterea prezentului”!...

[Monica Pester]

Și am în sac, apropos, multe povești . . . 

[Monica Pester]

Gerra, ce-am sperat, am avut ! Un comment al tău, pe cinste !

Să trăiți frumos, vorba unui român !

[chindea maria elena]

Bată-te norocu să te bată, Monică: descoperiși esența! Așa-i, piatră de leac suntem pentru această dimensiune, căreia am venit să-i ridicăm nivelul de vibrație! Că unii pe drum ne-am mai rătăcit sau am uitat di ce venirăm p-acilea, se mai întâmplă, da-i doar temporar! :) Ne facem noi mari și....

[Monica Pester]

Am scris-o cu dragul de a sta de vorbă între prieteni.

Mulțumesc, Nikol !

[Nikol MerBreM]

Fermecătoare poveste!

Drag,

Nikol

[Monica Pester]

Poete, comentariile tale, pentru mine sunt pietre de hotar ! 

Îți mulțumesc mult  !

[Monica Pester]

D-le Grig, cum spuneam, am multe povesti în traista. Prin menirea profesiei mai mult îmi place sa ascult sufletul oamenilor. Si-s tare frumoși înlăuntru! Ma bucura ca va pot bucura  !

[Monica Pester]

Alex, mulțumesc!