Blestem de iubire

[Monica Pester]

Și dacă cerul se răstoarnă

Și-mi lasă-n buze gust de toamnă,

Să-mi vii din nou în miez de noapte

Cu ochi de gheață pe sub moarte.

Să vii când se deschid izvoare,

Când urșii nu mai au hotare,

Când văile urlă-a durere

Și eu mă rog a reînviere.

Și rup altarele pictate,

Și-aduc un fulger peste toate,

Să-mi ardă ce-a rămas din tine,

În sângele-otrăvit din mine.

Blestem bogat de fericire

Și din prăpăstii doar iubire,

Să te parcurg din nord în sud

Cu gândul, ca pe-un vultur nud.

Din tălpi până în mal de vară,

Să-ți desenez a mia oară,

Un cer ce vrea să se răstoarne

Să-mi lase-n buze ierni și toamne.

[Monica Pester]

Mulțumesc, dle Katin!

Mulțumesc, Poete!

Gabi, mă bucur și-ți mulțumesc frumos!

Dle Grig, muzicalitatea dvoastră interioră se revarsă și asupra mea.

Mulțumesc! 

Lisia, pe cât ești de sinceră, pe atât ești de concisă.

Mulțumesc frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos poem/blestem, Monica! Mi-a plăcut mult. 

typo: dechid 

[Grig Salvan]

Zbucium și freamăt de iubire, cu cerul ei senin, dar și învolburat, cu dezmierdări, dar și blesteme, cu imagini diafane, dar și apocaliptice. Citit cu plăcere, chiar dacă unele rime nu sunt perfecte, chiar dacă sunt unele mici scăpări de ritm („reînviere” are o silabă în plus, ar merge mai bine „re-nviere”) iar la „deschid” l-ai uitat pe „s” :) 

[gabriel cristea]

Foarte frumos acest poem, Monica! Alunecă spre o lirică desăvârșită. 

[petrut dan]

Ai reluat frumos versurile în ultima strofă, apreciez îndemânarea poetică și ușurința cu care ai găsit rezolvarea, drag!

[Mihai Katin]

Blestem bogat de fericire

Și din prăpăstii doar iubire,

Să te parcurg din nord în sud

Cu gândul, ca pe-un vultur nud.

este unncatren nu doar inspirat,are puterea de aduce poemul intr-o zona a metaforei totale,a inspiratiei rare ce poate spune doar atat:
Un cer ce vrea să se răstoarne

Să-mi lase-n buze ierni și toamne.