Povestea unui prinț pierdut

[Monica Pester]

Într-un colț de lume, de îngeri uitat,

Departe, pe-o culme, sub un cer rotat,

Săvârșindu-și anii, un bătrân călugăr

Frate cu vulcanii, nu le găsea număr.

Pietrele  din juru-i, crăpaseră toate,

Bătrânul, cu leacuri și frunze uscate,

Cu pânză de rouă, culeasă  pe  zori,

Descânta copacii străbătuți de nori.

Nu-și spunea povestea nimănui, de fel,

Era aspru-n sine, se-ngropase-n el

Vocea-i de metal se-auzea prin stâncă,

Era vechi semnalul, precum o poruncă.

Cin-să știe-n munte cine e bătrânul,

Cin-să se avânte să-i afle destinul ?

Și așa rămase,  mit sau  adevăr

Cel ce vătămase o pasăre în zbor.

Trăindu-și puținul, fără tulburare,

Prințul, levantinul, cerea îndurare

Straniu călător prin ocean de ani

Acum e poveste spusă de profani.

[Nikol MerBreM]

Am citit cu plăcere această poveste lirică reușită, cu substanță, despre destinul unui om care ,,vătămase o pasăre în zbor". Starea cea nouă, de continuu rugător, îmi arată că și greșelile au menirea lor, asumate, ne apropie de cer în loc să ne îndepărteze. Poemul mi-a adus aminte de filmul Ostrov. 

Drag,

Nikol

[Monica Pester]

Poete, pentru o scurtă perioadă am ales poveștile. Ma bucur și îți mulțumesc  pentru apreciere.

De altfel, cum le mulțumesc din suflet colegilor care și-au rupt din timp să mă citească. Grig, Alex, Lisia , Amanda ! 

[Monica Pester]

Chris, mulțumesc pentru cuvinte. Autopedepsirea este un gest de mare virtute 

[Chris]

un text - poveste. printul putea trai fara griji in bogatie, dar a ales viata simpla si bogatia spirituala. frumos!

[petrut dan]

Un poem-poveste, îmi place cum ți-a ieșit, deși nu putem să știm sau putem bănui cam despre ce a fi vorba ne-ai spus exact cât trebuie ca să (ne) trezești interesul ceea ce înseamnă că ți-ai manageriat foarte bine textul, cu drag!

[Grig Salvan]

Straniu și ancestral mit al bătrânului înțelept trecut din lumea oamenilor în cea a zeilor. O poveste citită cu plăcere.

[bolache alexandru]

O altă poveste din Levant. Atrăgătoare și interesantă.

[Monica Pester]

Recunosc, îmi plac mult poveștile.

Mulțumesc, Lisia pentru apreciere. 

Pleonasmul menționat s-a rezolvat. Păstrez formularea - pe zori - , îmi pare mai din poveste.

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă poveste! Să fie vorba despre prințul din Levant din poezia lui Ștefan Augustin Doinaș care ar fi avut un alt destin? Oricum, e un amestec frumos. 

Cu privire la formă, inerentele ruperi de ritm nu lipsesc nici aici. Cu privire la sintagma „pe un pisc de culme”, o consider pleonastică. De asemenea, ar suna mult mai bine „cu pânză de rouă, culeasă în zori” și nu „pe zori”, dar tu ești autorul.

Am citit cu plăcere!

[Monica Pester]

Sorry, apostrof !