Coșmar

[Monica Pester]

Spune-mi că nu ai plecat, agitând norii de gheață,

Spune-mi și că m-ai iertat într-o altă dimineață,

Spune-mi azi ce va fi mâine,  dacă ne vom întâlni,

Ca un abur cald de pâine te-oi chema și-ademeni.

Paradisul  înspre  care mă îndrept adeseori,

Nu-i al meu, mereu dispare, mă îmbracă în fiori.

Mă condamnă la uitare  tot ce nu am spus cândva,

Somnul pleacă, nu am stare, de-aș mărturisi cuiva.

M-ai legat cu funii groase, mi-ai citit cu har în stele,

Unghiile îmi sunt roase, rup și carnea de sub ele,

Temătoare sunt de toate și de mine deseori,

Și cobor cu spaimă-n noapte, cu fantasme-zburători.

Deschid ochii, nu te văd, mi se-nșiră alburie,

Ceața-adusă ca prăpăd, dintre neguri, numai mie.

Și când luna va apune, legănând abisurile,

Cine oare îmi va spune cum îmi curăț visurile ?

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos, Chris, pentru vorbele încurajatoare !

[Chris]

stare de angoasa declansata de teama pierderii. frumos!

[Monica Pester]

Iar ție, mentor Lisia, mulțumiri speciale ca-mi ții mereu aprins felinarul prozodiei !

[Monica Pester]

Oh, Doamne, cine nu a avut coșmaruri în viata lui, în vis sau aievea ?Coșmarul estepartea umbrita a trăirilor noastre. Este norul de furtună pe care îl refuzam a recunoaște conștient dar care se preface că ne dă soluții în spatele cortinei. Adevărate sau nu, coșmarurile nu ne lasă  iciodata sa uitam și sa ne îngropat amintirile.

Va mulțumesc mult pentru participare la emoțiile mele. 

D-le Katin, Grig, Poete, Alex, Nikol !

[Vasilisia Lazăr]

Un poem care scoate la iveală durerea, suferința pierderii iubirii, angoasa, agonia, neputința.

Unghiile îmi sunt roase, rup și carnea de sub ele

Cu spaimă cobor în noapte, cu fantasme-zburători.

Aici este o rupere de ritm mai supărătoare.

Recomand: Și cobor cu spaimă-n noapte, cu fantasme-zburători.

De asemenea, ultimele două versuri schimbă registrul.

Mai sunt și alte aritmii, dar acestea se simt mai tare.

[Nikol MerBreM]

Cu poezie! :)

Drag,

Nikol

[bolache alexandru]

O poezie care de fapt descrie un spirit aflat la limita realității. Uneori trebuie să depășim aceste neguri pentru a putea merge mai departe. Funiile groase pot fi tăiate cu ajutorul rugăciunilor care pot limpezi visurile. 

[petrut dan]

Am citit cu plăcere, ai scris bine, un poem personal deci este între tine și tine, cu drag!

[Grig Salvan]

Zbaterile și neliniștile, frământările și disperările, așteptărille și temerile, toate fac parte din orice poveste de iubire din lumea noastră. Toate puse și spuse în ritmul înfrigurat al acestui poem...

[Mihai Katin]

Și când luna va apune, legănând abisurile,

Cine oare îmi va spune cum îmi curăț visurile ?și de aici ar putea începe un poem care sa nu aibă acea încrâncenare teribila a coșmarului...
cu prețuire!