Lume nouă

[Monica Pester]

Se-ațin Bucegii de mână

În iureșul vremilor noi

Cordoane de nori se adună

Să-și scuture brazii-napoi

Se-ntorc vijelii de la soare,

Se‐nchide văzduhul curat

Pierdută-i și ultima boare,

Pământul respiră-ncruntat.

Cresc florile mari, de cucută

În rodul poienii cea dulce,

Și-n stranie jale tăcută 

Stejarii încep să se culce.

E-o lume întoarsă din drum

De-o karmă ce n-o recunoaște

E ceață, e smog, ba e fum

Și nu știu din ce vom renaște.

Suntem, deși lent, alungați

Spre margini, departe de noi

Cu umbre de vină lăsați 

Să n-avem nici aer, nici ploi.

Absenți, orizont căutăm 

Dar pașii ne sunt sabotați

Păpuși refuzate-n salon

Și-n insula vieții-aruncați.

[Gheorghe Cornel Rosca]

Acum, la recitire, remarc îndeosebi următoarea strofă (pericol, atenționare, avertisment): 
”Se-ntorc vijelii de la soare,

Se‐nchide văzduhul curat

Pierdută-i și ultima boare,

Pământul respiră-ncruntat.” 
~ 
scuze pt precedentul meu comentariu, partea de redactare! Desigur *prelungită, în loc de preluncită.

[Gheorghe Cornel Rosca]

Deși revizuită, cu ajutor colegial (de valoare, desigur), am dar ”like” mai mult ca să marchez faptul că am citit. 
Este o constatare amară, asta ni se întâmplă acum (o stare preluncită de peste 34 de ani). Este un refuz care precizează doar partea cea mai vizibilă. Doar pentru că ”suntem mici” (ca teritoriu), nu înseamnă că nu putem reacționa la aceste bobârnace permanente. 
Aici este nemurirea, în Grădina Maicii Domnului. Nu putem fi impasibili, buruienile nu se smulg singure!

[Mick Lorem]

A ieșit chiar foarte bine, în special ritmul e foarte plăcut! Am savurat din plin, vă mulțumesc!

[Monica Pester]

Da, Mihaela, e o stare de spirit pe care o refuz dar care continuă să  mă cuprindă. 

Mulțumesc frumos pentru apreciere.

[Mihaela Popa]

o poezie protest al vremurilor noastre.

frumos!

[Monica Pester]

În ceea ce te privește, Alex, tu ai în schimb un suflet extraordinar!

Îți mulțumesc frumos, dragă prietene! 

[bolache alexandru]

Eu am citit în această formă de final și mi se pare extraordinar că poți scrie extraordinar și cu ajutorul unor prieteni poezia ta se apropie de o poezie extraordinar de frumoasă! Felicitări, dragă Monica!

[Monica Pester]

Un ușor sentiment de mândrie îmi dau întotdeauna vorbele tale, Grig!

Îți mulțumesc frumos !

[Grig Salvan]

Măreție, dar și melancolie, într-un melanj deosebit de plăcut la lectură, îmi place mult și schema prozodică aleasă, cantabilă și cu o eleganță aparte a rostirii.

[Monica Pester]

Lisia, mulțumesc pentru răbdare!