Unică, Natali

[Monica Pester]

Streașină-n cer, ploaie obsesivă

Trimite mistic  semnal așteptat,

Scoală, femeie, deja-impulsivă

Ești unica-n slavă, prunc de-mpărat,

Ridică-te, umblă, împrăștie ceața,

Și multele pulberi din sufletul tău,

Strânse  febril în anii când gheața

Izvora din icnet de plâns și de hău,

Zdrobește șarpele ce te înfășoară

Trezește zorii să vină mai grabnic,

Clepsidrele vechi acum să dispară,

Te-așteaptă un alt viitor vulcanic.

De vrei, îți pui și sângele-n cruce,

Natali, tu ții lumea în pumnul tău

Deschide-l, vezi cum viața te duce

În calea spălată de ultimul rău,

Te vei trezi din veghea-ți bolnavă,

Cu limpede grai, Lumină pe frunte,

Iar El, Luceafăr, va ieși dintr-o navă

Să-ți cercuie sânul cu verde de munte.

[Vasilisia Lazăr]

Monica, poezia ta este un imn al renașterii și al puterii feminine, un apel intens la trezire și transformare interioară. Versurile au energia unui manifest spiritual, în care Natali devine simbolul ființei chemate să-și depășească umbrele și să-și regăsească lumina. Imaginile puternice – șarpele, clepsidrele, viitorul „vulcanic” – sugerează lupta și purificarea necesare pentru un nou început. Finalul aduce o notă de revelație și speranță, în care iubirea și lumina divină încununează drumul. O poezie vibrantă, vizionară, cu forță și înălțare pentru care te felicit.

[Grig Salvan]

Dramatic text, aproape violent pe alocuri, cu imagini șocante și gesturi prometeice, dar cu un final apoteotic în care eroina spălată „de ultimul rău” întâlnește Luceafărul care-i încinge sânul „cu verde de munte”, în semn de victorie asupra sorții potrivnice. Cu două mici observații legate de construcție: versul „Te mai așteaptă un viitor vulcanic” iese puțin din metrica poeziei (asta în afara unei rime imperfecte), iar versul „Natali, ții lumea în pumnul tău” are de asemenea o pierdere de o silabă.

[Mihai Katin]

https://www.youtube.com/watch?v=k7arXHdWG4w&list=RDk7arXHdWG4w&...

Ridică-te, umblă, împrăștie ceața,

Și multele pulberi din sufletul tău,

Strânse febril în anii când gheața

Izvora din icnet de plâns și de hău,

cu multa prețuire!