Suntem

[Maria Mitea]

două picături de ploaie 

ecoul norilor

ne dăm drumul în

gol

spre abisul luminii

plutim

fără a lăsa urme-n aer

amintirea căderii, persistă

                                                 un voal

ne-nvăluie 

fără cel mai mic efort

cu indiferența visătorului trist

reușim să păstrăm

o ușoară senzație de zbor

levităm

trecători fără urmă, - doar liliacul

își revarsă parfumul printre faldurile petalelor minuscule

aroma delicată se evaporă

                                                           sillage-ul

înlocuiește ploaia

[Maria Mitea]

Mihaela, mulțumesc mult pentru lectură, mă bucur că ți-a plăcut poemul! Cu mult drag! :)

[Mihaela Popa]

subtilitatea este nota dominantă a poemului

un poem de înaltă clasă, admirație!

[Maria Mitea]

Mulțumesc pentru lectură, Chris! Mă bucur că ți-a plăcut! Cu drag! 

[Chris]

frumos, am simtit mirosul de liliac cum ramane in urma, precum sillage-ul unui parfum bun :)) 

[Maria Mitea]

Vasilisia,

Mulțumesc pentru lectură și apreciere, cuvintele de bine!

Mă bucură și inspiră! 

[Vasilisia Lazăr]

Maria, poezia ta este o meditație delicată asupra efemerului, în care existența apare ca o cădere blândă spre lumină. Imaginea celor „două picături de ploaie” sugerează fragilitatea ființei și, în același timp, frumusețea unei plutiri fără urme, aproape imateriale. Versul liber și respirația amplă creează senzația de levitație, iar parfumul liliacului devine simbolul memoriei subtile care rămâne după trecere. Finalul, cu „sillage-ul” ce înlocuiește ploaia, transformă dispariția în prezență invizibilă, poetică. O scriere fină, contemplativă, cu o melancolie luminoasă. Felicitări! 

[Maria Mitea]

Grig, mă bucur că ți-a plăcut! Mulțumesc mult de trecere și semn! 

Ne cititm! 

[Grig Salvan]

Interesantă dispunere spațială cu rolul de a inividualiza un anume cuvânt ca o insulă fermecată demnă de reținut, parcă simt acel „voal” ce ne-nvăluie și acel „siaj” de parfum delicat de liliac.

[Maria Mitea]

Mulțmesc Mihai!  cum ai pus în cuvinte ” ne ajuta  sa descifram frumusețea deplina a poemului,” 

m-am gântit un pic la asta după ce am scris, :) să trezesc un soi de curiozitate...

nu știam cum îi zice în română la ”Sillage”,  dar acuma văd că în română se referă la ”dâră” de apă lăsată de o barcă ... navă ... 

Sillage vine din franceză, care se referă la parfum, fragranță, și transmite sută la sută ideea de ”dâra de parfum lăsată în urmă  ....  încă în  aer”

In engleză ei zic cam așa: Sillage -  the degree to which a perfume's fragrance lingers in the air when worn:

sau ce rămâne după ce o persoană a trecut pe lângă tine, sau într-o încăpere ... 

[Mihai Katin]

pentru început o necesara  lămurire:

Sillage-ul reprezintă dâră, siajul sau "urma" parfumată lăsată în aer de o persoană după ce a trecut, sau aroma care persistă în încăpere după ce persoana a plecat.

Aceasta prozaica definiție  ne ajuta  sa descifram frumusețea deplina a poemului,o imponderabilitate lirica ce merita toate aprecierile...