„Muntele Despicat” și „Palma Turcului” (Italia)

[Cristina Nălbitoru]

 

            Pe țărmul Mării Tireniană (situată pe partea vestică a Peninsulei Italice, componentă a Mării Mediteranei) în regiunea Lazio, Provincia Latina, Italia, se află Golful Gaeta în care pătrunde un pinten muntos pe care se află situată stațiunea care-i poartă numele.

            În această zonă, pe lângă beneficiile aduse de apa sărată a mării, de nisipul fierbinte al plajei, de splendoarea răsăritului de soare pe versantul estic și de farmecul apusului pe versantul vestic, de o interesantă vizită în Gaeta istorică, turistul are ocazia să meargă în port și să facă o promenadă cu iahtul pe Mediterană, sau o excursie pe munte.

            Pe picioare sau cu mașina se urcă în serpentine Muntele Orlando până la Sanctuarul Santissima Trinita. De sus se deschide o panoramă minunată peste plaja Serapo, una dintre cele mai renumite din această zonă.

            După ce traversezi curtea sanctuarului, la câțiva pași îți apare în față o stâncă despicată în două, Montagna Spaccata (Muntele Split). Prin acel canion fascinant, foarte îngust, cu pereții abrupți prin care abia zărești albastru cerului, cobori treptele scării de beton până la altitudinea ce ajungea aproape de nivelul mării. Acolo, pe peretele din dreapta se vede în piatră forma unei mâini, palma turcului.

            Legenda spune că atunci când Hristos a fost răstignit, Dumnezeu a  făcut să se cutremure pământul și dat un fulger care a spintecat acest munte.

            Conform legendei, sub basorelieful cu palma turcului este o inscripție în latină care tradusă spune:

            Se spune că un vizitator necredincios (poate un marinar turc) a refuzat să creadă că muntele s-a despicat la moartea lui Iisus Hristos pe cruce și, din dispreț, și-a pus mâna pe stâncă. Stânca s-a înmuiat în mod miraculos și amprenta mâinii lui a rămas acolo. Cupla latină amintește astfel faptul: „O persoană neîncrezătoare refuză să creadă la ce se referă tradiția, deoarece această stâncă se înmoaie la atingerea degetelor sale o dovedește.”

            Puțin mai jos se întâlnește un pat de piatră unde se spune că San Filippo Neri, preot catolic, a venit aici să mediteze, și unde a rămas până la sfârșitul vieții.

            Sfântul Filip Neri a fost unul dintre sfinții care a vizitat de mai multe ori capela Crucifixului, când din Cassino, unde stătea la un unchi negustor, a venit în pelerin la Sanctuar. La poalele Crucifixului s-a hotărât să abandoneze lumea și să se dea totul lui Dumnezeu. A zăbovit adesea până seara târziu rugându-se și meditând la patima Domnului și se odihnea pe această stâncă, care mai târziu a fost numită „Patul Sfântului Filip”

            În față este amenajată o capelă.

            Pe lângă peretele ce creează o mică surplombă, urci pe trepte și ajungi la cupola capelei. Prin spintecătura muntelui, jos, ești fermecat de marinul Mediteranei, iar sus de azurul cerului!

            Este un spectacol de basm. Pe apele golfului, se perindă șalupe și iahturi cu vizitatorii care vor să vadă această minunăție.

           

Cristina Nălbitoru