Din vremi apuse, spun străbunii

Când cerul era ca de gheață,

Și doar puterea rugăciunii

Îți mai ținea sufletu-n viață

Când Luna se pitea cu totul

Strângând obloanele pe-afară

Și depunea întreg efortul

Să nu audă nici o fiară

Urlând în creierii de noapte

La strălucirea ei divină,

La argintiul ce-ntre șoapte 

Îi da din forța lui, lumină.

Se povestește că-ntr-o casă

Fără ferești…

De șarpele acela cu un ochi galben vreau să vă vorbesc.

S-a târât într-o zi dinspre colțul casei și s-a încolăcit în covor, printre desene.

Așa de bine, încât toți prietenii care îmi intrau după aceea în cameră calcau pe el, când în sus și când în jos, fără ca el, șarpele să dea vreun semn.

Ciudat, nu ?

Am măturat covorul, l-am bătut cu palma, cu bățul, l-am spălat cu oțet și foi de varză.

El nu se clintește.

Ochiul, doar ochiul galben al…

Ce ți-am făcut, bătrână doamnă

Să mă privești atât de grav,

Nu ești tu, oare, aceeași toamnă

Cu-același iz de mosc, suav ?

Cu-același trup de amandină

Ce-și prinde părul într-un coc

Sălbatic, indecent, felină,

Cu astrele întrând în joc ?

Îți amintești cum ani în urmă, 

Eram fetița din balcon,

Râdeam la vraja  de culoare

Ce-mi aruncai așa-n balon.

Atât  de sinceră…

Din straturi vechi și redundante și din sorginte de carbon

Apar în rânduri diamante, reginele dintr-un salon.

Mândrie, ego, curg în valuri,  cu strălucirea altui veac

Valsează numai în voaluri,  satin molatec, uns de leac.

Și-oriunde îți întorci privirea să prinzi…

Mă doare cercul negru din ochii tăi, iubite

Cum mă dureau odată, fluturii albi ce mor

Și teama îmi dispare când mă-nchid în mine,

Și lacrima  începe să-și capete izvor

Dacă în zi de mâine vei trece printr-o poartă

Deschisă larg spre tine, cu chipul visător,

Rămâi, o clipă, poate, cât să-ți citesc în soartă

Și cât să mi se facă de tine iarăși dor.

Întoarcă-se pământul, întoarcă-se și timpul

Să-ncep cu…

Eu sunt mașina de vise perfectă

A celui ce speră dar n-are hotar

Și duc în mâini o busolă defectă,

Sunt călătorul ce umblă-n zadar

Se mișcă în vieți ca păpușa de ceară

Și spune povestea cu a fost odat

A fetei de gheață pierdută-ntr-o seară

Pe colțul de Lună muiat în brocart.

Eu sunt mistria. Sunt nordul și sudul,

Sunt dorul ucis de lumina din zori

Sunt un Manole ce-și spulberă…

Mi s-ar îndoi și pana de aș scrie doar forțat

Caut strofe să-mi inducă scrisul mai accelerat

Și să zbor peste-amintiri, peste mine, peste tine

Să mă rup din coasta ta, să-nțeleg ce e cu mine.

Vreau să țip mistuitor către cerul de-alabastru,

Să-mi trimită de urgență un învățător măiastru

Dincolo de Conștiința ce-mi deschide orice drum,

Vreau să știu, în neființă oare chiar poți fi mai bun ?

Și mă duc, cobor agale,…

Deși sunt o maestră  a faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas.

S-au  perindat lăsându-și amprenta spre citire

în drumul străbătut prin ploi de nechemări,

și mi-au  redus ființa până la amorțire,

tot  numărând sub pernă atâtea amânări.

Când le-am trecut pe toate sub malaxorul minții,

hulpav le mesteca, cu foame de…

Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape,

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs.

Vreau gura să-ți apropii între tăceri și șoapte

Și-n lava de splendoare, să mai topesc un plâns

Să nasc fierbinți ecouri de intime vibrații,

Să revelez din pântec de spaime și-ntuneric

Coral de amintire a noi reverberații,

Iar jocul din penumbră să-l readuc feeric.

Secunde furișate-n broboane de cafea,

Cu…

Aud geamătul rădăcinilor bătrâne,

care încearcă să-și apere miezul aproape stins

de nemiloasa răsuflare a iernii.

Cu pași mici dar hotărâți,

copacii se mișcă într-o tăcere dureroasă

cărându-și trist existența, de parcă 

ar căuta un loc unde să-și îngroape trecutul,

tainele grele, întărite de veacuri,

uneori hâde, războinice și apăsătoare.

Taine ce-și lasă în fiecare scoarță,

amprenta unor găuri negre ce…

Inocența aceea a lui atinsese cote astrale.

Îi comanda, stereotip, vântului,

să-și închidă aripile, soarelui să se

rușineze de strălucirea sa,

iar propriei umbre

să nu-l mai plictisească pe înserat.

El, ca un faraon, își trecea în revistă victimele,

cu un zâmbet serafic dar dominator,

aproape de insolență.

Inocența mea, în schimb, încă scurma în pământ 

după o îmbrățișare sau, măcar, un biet surâs.

Eram…

Aspră ca rubinu-i toamna care-ncepe

Plouă cu hrisoave aduse de vânt.

Doar zeița muză, blânda Euterpe

Poate sa-i închine versuri ca descânt.

Vine iute-n valuri, nu se mai oprește

Plouă cu suspine de se rupe cerul,

Nici când suflă vântul nu încetinește

Și în duritate, vrea să-nvingă fierul.

E mai rea iùbirea care pleaca-n toamnă,

Nu se uită-n urmă, a tăiat respirul,

Chiar de-i ești dublură, asta te…

Și ca azi, revăd și mâine, ziua când ne-am întâlnit.

Mă plimbam printre ruine și, deodat-ai răsărit.

Îmbrăcat în pânză albă ca un principe-n deșert,

Ca un înger fără aripi, purtătorul de secret.

Aveai jar în ochii-albaștri, un safir neînceput,

Și la brâu purtai centura maurilor din trecut.

M-ai privit și din adâncuri parcă s-au deschis portaluri

Amintirilor din viața dinainte de centauri.

Noi, pe inorogi călare,…

Să-mi dai ce nu mi-ai dat odată,

Să-mi spui ce nu mi-ai spus nici ieri,

Întoarnă-mi dragostea, curată,

Găsește-mi loc, pe nicăieri.

Când mă întorc din veacul meu, 

Prind stelele cu mâna, dar

Nu te mai simt când îți e greu

Și teama sapă, în zadar.

Am colindat cu tălpi golite,

Și-adânc rănite, pân-la os.

Nu te-am aflat. De ce iubite,

Mă iau copacii-n serios?

Te-am căutat, gură…

Mă apăr de tristețe când,

în mijlocul câmpiei

ploaia-mi frământă părul în șuvițe.

Și cu stropi pustiitori și reci

îmi spală lacrimile și cuvântul.

Mă apăr de tristețe când,

prin voință secretă,

slobod vorbe

ca mărgele pe ață,

vorbe vechi, șlefuite și argintate,

care nu-mi aparțin.

Și mă apăr de tristețe

cu puterea gândului,

înalt cât turla bisericii,

de unde mă…

Cu cioburi de Lună în mâini

Și cu tâmpla căruntă,

Tu treci din uitare-n uitare.

Mai porți doar văpaia în ochi

Din făptura-ți măruntă,

Și ne-nchini de iertare.

Ne-ai tors basmul vieții, pe rând

Adormindu-ne-n poală,

În vreme demult întâmplată.

Când vântul hain scoate-n noapte

Ecouri din ciutura goală,

Tu încă ne-asculți, fermecată.

Odaia-i rămasă și-acum

Cu candela…

Aud orologiul bătând sacadat

Și pleoapa îndată-mi tresare,

Timpul dă un mesaj complicat,

Spunându-mi de vremi viitoare.

Să număr uitările, peste decade,

Hiperbola vieții mă…

Trece-mă prin iarna lungă

Și iubește-mă, s-ajungă

Două vieți. Parcă n-aș ști

Cât de scurtă e iubirea.

Fur castanului și floarea,

Trandafirului, savoarea,

Îmi fac ochi de belladonă,

Mă strecor ca o madonă,

Și cu cât sunt mai aprinsă

Din creștet până-n călcâi,

Privirea ți-e tot mai stinsă

Și ți-e greu să mai rămâi.

Cere-mi Luna în bucăți,

Cere-mi mii de bunătăți,

Cere-mi cerul, cere-mi…

Din melos cobor să-mi iau partea,

Cinci note și-un sunet fragil.

Mă sperii când cloncăne moartea 

Și-mi cere dispensă, subtil.

Și-i dau. Mă aburc dintr-o dată

Pe stâncile crudei visări,

În vârf, unde zorii se-arată

Și-i loc pentru alte-ncercări.

Nu-mi pasă de tine, nebuno,

Că ai un obraz străveziu,

Vino, și-om bea capucino,

Cât am încă sufletul viu.

Plătesc dar voi cere…

Mă rătăcisem demult între cuvintele tale.

Vocea ta mi se-ncuibase în carne

ca într-o fortăreață.

Credeam că are tonuri diferite

în funcție de stările mele

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, uneori răgușită,

uneori amăruie ca ghimbirul.

Îmi inducea un parfum de tutun olandez

amestecat cu leandru, mosc și neroli.

Un pic de scorțișoară, pe suprafață,

când aveai tonuri grave, serioase.

Și o notă…