Apocalips e noaptea fără tine,

De-aș fi știut-o de  acum un an !

Alt sânge mi-ar fi lunecat prin vine,

Nu mi-ar fi plâns mestecenii în van.

M-aș fi prelins tăcut printre suspine

Și-aș fi legat nădejdile colan,

Apocalips e noaptea fără tine,,

De-aș fi știut-o de  acum un an

Când mă ardeau privirile haine

Zile și luni de-a rândul. Ca dușman,

Mă-nfierau cu vorba de - streine- ,

Ce să fi fost ?…

Singurătatea este gluma

cu care întâmpin

fiecare dimineață.

Este floarea pe care

mi-o port la rever 

cu  mândrie  nedisimulată.

Este subiectul preferat în 

discuțiile mele cu oglinda.

Singurătatea vrea

să-mi fie soră geamănă, dar

de fapt, ne completăm.

Am nevoie de ea, mă hrănește,

îmi ia apărarea când ,

vreo raza obraznică de suflet

îmi încearcă împărăția.

Dar, gata, n-o…

Undeva, la marginea planetei,

și undeva, la o margine de timp,

ma apropii, în sfârșit, de minunea infinitului.

Mai întâi, mă învelesc cu grijă într-un nor, 

până îmi pierd umbra, 

Apoi urc, urc, nu văd stelele toate,

curcubeiele  mă salută înviorându-se.

Doar din  Carul Mare, abia zărit,

Venus îmi face cu mâna, mă recunoaște.

Și continui să-mi deschid aripile.

Cordonul meu de argint

se desfășoară…

Nu-mi bate în poartă, străine,

Deschide și intră, te-aștept,

Dar vino cu mâinile pline

De vară și de porumb fiert

Sa stăm suspendați de un dor,

Lăsând fericirea să plece,

Din lacrimi sa-mi faci un izvor

Cu apa curată și rece.

S-alungăm din cuvinte rostite 

În serile aspre și goale,

Esențe ce n-au fost primite,

Petale de flori tropicale.

Sunt umbră și boare și   fum

Pe…

Când ploaia ce tocmai începe

Să-și verse în spume, urlând

Simboluri ce nu pot concepe,

Îmi caut răspunsuri în gând.

Văd cum se spală văzduhul,

Cum tremură iarba crescând,

Cum umbre vin peste duhul

Apusului, noapte născând.

Și-n mijlocul  ceței  turnate

Din streașina care se scurge,

Mă-ncearcă emoțiile toate,

Prin degete, viața îmi curge .

Știu,  sunt iluzii de…

În numele trecutului și al viitorului,

am hotărât să trăiesc în prezent.

Mă identific cu piatra, iarba și fiarele pădurii.

Arunc năvodul în apele mărilor, 

să-mi culeg peștii hristici

care mă vor conduce în Cana Galilei

pentru o ultimă întrevedere cu fratele Iuda.

Nu sunt efemeridă,

trăiesc în acest prezent de miliarde de ani.

Port și îngrop cruci albe și negre, vechi și noi, 

îmi acopăr umerii cu hlamide…

Sunt fulg atras de stânca disperării,

Mă uit spre stele, stelele-au apus

Pe când, deschise-s portile plecării

Lăsând în urmă un destin răpus.

Nemuritori și liberi, la-nceput,

Credeam, avizi, în flăcările-vânt,

În vorbe-șoapte, zbor neîntrecut

Și-n razele altarului pământ.

Acum și liniștea mi-e spulberată,

Dar nu mă clatin când pășesc pe umbre,

Fac ziduri de oțel și, îmbătată

De miezul…

Pe o frântură de albastru-ntunecat

Scriu o poveste ce n-a vrut să fie scrisă.

A fetei care pleacă spre păcat,

Cu ochii plânși, cu inima ucisă

E goală înlăuntru, fără semne,

Și dreaptă ca statuile…

I-am spus iubirii - stai cât mai departe -

Nu pot să recunosc nici un moment,

În liniștita mea singurătate

Că aș trăi vreun alt eveniment.

Acolo chem orchestrele să-mi cânte

Un singular concert în game joase,

Cu care doar pe mine să mă-ncânte

În serile cumplit de dureroase.

Atât am vrut s-aleg. Să aparțin

Pământului, văzduhului celest,

Ca să am partea mea atunci când vin

Să-mi cer iertare, că…

Pădurea mea e singură în ploaie,

Și-un gest uimește-ntrega adunare

Atunci când chiar și bradul se îndoaie,

Macii răzleți dansează în picioare.

Apar copiii dimineților cuminți

Și ai cotloanelor reînfrunzite,

Aureolă în tablourile cu sfinți

Și-a florilor ce se predau, smerite.

Să se-mplinească-al Universului destin,

Din iarba veche, noi dorințe, crească,

O lume nouă-n care nici…

Într-o mână țin Pământul

Care arde, clocotește,

Pare că s-a rătăcit de sfântul

Demiurg,  ce-l ocrotește

Se zbate ca-ntr-o-nchisoare,

Se contractă, se dilată,

Tot mai aproape de Soare,

Cu puterea anulată.

E un titirez ce-mi spune ,

Supărat, cu chipul trist,

Am o datorie-anume,

Dar, oare, cât mai rezist ?

Încerc să-mi mângâi Pământul,

Gaia mea din moși…

Îndurerată-mi lepăd carapacea

De vise și fantasme fumurii

Din viețile trecute îmi cer pacea

Și-aprind incandescențe purpurii

De mă strecor tăcut printre cuvinte

Fără să-mi număr anii de trăiri,

E fiindcă  șterg o lacrimă ce minte

Pe rugul meu intens de plăsmuiri

Sunt fiica unui șir de recunoașteri,

Am pus în scenă sute de-amintiri

Și-am înălțat o boltă de cunoașteri 

Din lumea…

De-aș fi știut cum visele caduce

Îți lăsau rănile deschise, sângerând,

M-aș fi întors cu mâinile în cruce,

Stâlp să îți fiu, să nu te pierd nicicând

În cale ți-aș fi pus covor de maci

De iarbă crudă și de gălbenele

Pe ele și pe inimă să-mi calci,

Hyperion, coborâtor din stele

De-aș fi-nțeles cum, arămiu, se zbate

Orfan și rece, sufletul târziu,

Un Univers întreg puteam străbate,

Fantoma unui…

Știu că iarba moștenește,

Viul inimii Pământ

Știu cum verdele-i șoptește

Apei ploii, legământ,

Și când ciutura o scaldă

Într-un abur de sfințire,

Crește ca o acoladă 

Înflorită de iubire.

Știu și marea cum respiră,

Din adâncuri se-arcuiește,

Și-albatrosul cum se miră

- Doamne, nu se mai sfârșește -

Toate știu că sunt înscrise

Și bătute în argint

De când trupul…

În al șaptelea nor

Din al șaptelea cer

Mai rămâne un dor

Când, în jur, toate pier

O grădină de vise 

Am primit la-nceput

Peste gânduri ucise 

Respiram, punând scut.

M-am iubit în Eden,

M-am iubit peste flori

Răsăritul peren 

Se-ntrupa în culori.

Demiurgul lăsase

Seminții pe pământ

Frământări reîntoarse

Și un singur Cuvânt.

Am murit nu…

Tu, doar, știai să dezlegi

Hieroglifele din mine,

Scrise-n pergamente-ntregi,

Scrise-n fier și scrise-n rhune

La vremea când vin cocorii

Să-și împartă cerurile,

Risipind parcă și norii

Deschizându-și pliscurile

Numai tu, înger…

Și mă du, mamă, mă du

Unde-așa de bine-mi fu,

Când nășteau cristalele,

Cercuiau izvoarele

Și-unde cerbii-n limba lor

Se-adunau, mugind de dor,

Chemau zânele pădurii

Să le hotărască nurii,

Du-mă, mamă, și mă lasă

Să-mi fie iar dor de casă,

Când îmi urc muntele verde

Să-mi văd umbra cum se pierde,

Să-mi fac aripa să zboare

Din nouri și pân-la soare,

Să nu…

Ma-nfiorat atunci privirea-ți autumnală

Ce-mi ucidea iubirea nebună, prin cuvinte

Îmi răscolea în suflet tendința criminală,

Să te ucid, la rându-mi, încet și pe șoptite.

Mă fulgerau prin lacrimi, săgețile fierbinți

Ale privirilor căprui,  necruțătoare,

Pe când mirosul mă scotea din minți

Un fel ciudat de mosc și lăcrămioare.

Visam la clipele când mai priveam în noi

Și ne jucam cuminți printre cuvinte,

Dar…

Într-un mirific colț de lume,

Unde și Eu-l mi-e străin,

Unde-ametistul n-are nume

Dar strălucește-așa, blajin

În locu-n care, nepăsarea,

A dispărut, e fără sens,

Lăsând doar urme pe cărarea 

Pe care o băteam intens,

Acolo-n marginea pierdută

A unei stele de cleștar

Rămân mereu înmărmurită

Ca-ntr-o minune de altar.

Acolo îmi cunosc puterea 

Cu care vin,  sau , poate,…

În noaptea asta mă  cufund  în mine,

Cu filigran de-argint pe o cosiță

Îmi pun pe frunte rimele străine

Și numai borangicuri în altiță.

În noaptea asta îmi aștept eternul,

Îmi voi cuprinde timpul tot, în palmă,

Să-mi vină pețitorii din infernul

Trecutului. Și să-i întâmpin calmă.

Cu brațul plin de flori și de cireșe,

Date în pârg pe buza craiului,

Rostogolite-n câmpuri de măceșe

Și unduite-n…