Da, vreau

[Monica Pester]

Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape,

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs.

Vreau gura să-ți apropii între tăceri și șoapte

Și-n lava de splendoare, să mai topesc un plâns

Să nasc fierbinți ecouri de intime vibrații,

Să revelez din pântec de spaime și-ntuneric

Coral de amintire a noi reverberații,

Iar jocul din penumbră să-l readuc feeric.

Secunde furișate-n broboane de cafea,

Cu dimineți albite-n vitraliile ce dor

Să-mi reazăm iarăși fruntea în fald de catifea

Sa simt că te ating, că să încep să zbor

Să mi se facă albul mai alb ca niciodată

Să mi se circumscrie dorința-n nicăieri

Și în străfundul pielii, să mai sculptez o dată

Din taine ferecate, iubirea mea  de ieri.

[Monica Pester]

Sunt absolut incantata ca am reusit să vă  stârnesc

curiozitatea și aprecierile atât de generoase.

Vă mulțumesc mult tuturor. Vă aștept mereu 

cu aceeași emoție.

[petrut dan]

Cu excepția acelei aritmii este un poem reușit, mi-a plăcut la prima lectură.Cu drag!)

[Mioara Manoilă]

Superb!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia are o senzualitate a ei, iar titlul sugerează acest lucru. Eu aș zice să rămână așa. În plus, are și un cârlig de prins cititorul. :) Frumos! Dar ai și vreo două ruperi de ritm, una supărătoare chiar:

Cu dimineți albite-n vitraliile ce dor (aici nu-mi vine o idee pe moment, dar aceasta e aritmia cea mai supărătoare)

Sa simt că te ating, că să încep să zbor / Să simt că te-aș atinge, să pot apoi să zbor (pentru a evita „ca să”)

[Mihai Katin]

Să mi se facă albul mai alb ca niciodată

Să mi se circumscrie dorința-n nicăieri

https://www.youtube.com/watch?v=5gr2IuNqlHI&pp=ygUXYXpuYXZvdXIg...

cu  multa  pretuire!

[Nuta Craciun]

Frumos! O emoție frumos condusă de sentiment în strofe și rime armonioase!

Aș găsi alt titlu. Eventual doar ”Vreau”. Așa parcă sună puțin a aprobare la Starea civilă, o spun cu zâmbet, să nu te superi!  :)