Trecut

[Monica Pester]

Deși sunt o maestră  a faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas.

S-au  perindat lăsându-și amprenta spre citire

în drumul străbătut prin ploi de nechemări,

și mi-au  redus ființa până la amorțire,

tot  numărând sub pernă atâtea amânări.

Când le-am trecut pe toate sub malaxorul minții,

hulpav le mesteca, cu foame de mai mult.

O plantă carnivoră ce-mi cheltuise-arginții

dar care nu se-oprea din veșnicul tumult.

Mă izolez cuminte de spațiul hașurat,

simt că sunt iar Phoenix, născută din cenușă

și părăsesc coșmarul pădurii de bazalt

Închid tabloul negru, zidind-ul cu o  tușă.

[Chris]

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas. - aici e ceva ciudat, cel putin ultimul vers acesta suna ciudat la citit

mi-a placut ultima strofa in mod deosebit

[Monica Pester]

Ma bucur ca place, Mihaela!

Multumesć.

[Mihaela Popa]

o poezie frumoasă, Monica

[Monica Pester]

Am îndreptat,   Ðan,  cù scuzele aferente.  Mulțam fain !

[petrut dan]

Finalul deosebit, dat tot poemul este bine construit, acolo la pasărea Phoenix..., dar nu mai continui am citit și am văzut că știi, atunci de ce nu schimbi, când vrei să o faci, când iese din pagină?) Cu drag, Monica!)

[gabriel cristea]

Magistral! 

[bolache alexandru]

Trecutul își pune inevitabil amprenta asupra viitorului. Imagini frumoase! Dar să știi că izolarea nu aduce nimic bun...

[Monica Pester]

Dle Katin, finețea aprecierilor dvoastră mă încântă de fiecare dată.

E Pheonix , născuta din cenușă, simplă greșeală de tastare, dar iată, semnificativă.

Mulțumesc foarte mult !

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Lisia.  Propunerea ta, cred eu, nu e cu mult diferită de a mea. 

Promit totuși să mă aplec mai mult asupra acestor  inoportune  și descurajatoare  ruperi de ritm. 

Deși ascult multă muzică, mă gândesc să iau totuși  niște lecții de ritm.

Încercările mele de versificație în stil clasic, suferă cumplit. 

Poate să încerc alte variante de eliberare a emoțiilor. . .

Îți mulțumesc din suflet că m-ai făcut să mă văd și altfel. Seară minunată !

[Mihai Katin]

Mă izolez cuminte de spațiul hașurat,

simt că sunt iar Phoenix, născutul din cenușă

și părăsesc coșmarul pădurii de bazalt

Să-nchid tabloul negru, zidind-ul cu o tușă....preferam Phoenix, născuta din cenușă  pentru  a da  poemului  si  mai  multa forta as  spune,este  doar  un  gand,in  rest  raman doar:

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas.

cu  multa pretuire!