La o plecare ll

[Monica Pester]

În pietrele uitării am dăltuit povești 

Am desenat și vise, secrete am închis 

Deși te strig într-una știind că nu mai ești

Rămâi o filă albă, așa cum ai decis. 

Eternul Rac al bolții, ascuns după un  nor

Împrăștiat de vânturi, haotic și hai hui

Când noaptea se ridică în lumile ce dor

Ce-i va rămàne-n suflet, să fie doar al  lui ?

Ai încercat adesea să porți stindardul  sus 

Să lupți pentru idei din cele îndrăznețe,

Să râzi cu ochii-n soare dar n-a fost de ajuns,

Hâda pândea la colțuri ca să îți dea binețe.

Te văd în depărtare, cu umerii de lut

Zidîndu-ți drum albastru pe albele cărări

Șuvița de pe frunte zburlită în salut,

Pe neștiute valuri pornești în explorăŕi

Vom trage toți obloane pe crunta-ne durere

Vom plânge să se‐audă în cele trei abisuri

Dar încă și de-acolo tu ne vei da putere,

Iubirea ne unește în mii de Universuri.

( omagiu fratelui meu )

[Chris]

Frumos omagiu! Odihna vesnica! 

[Vasilisia Lazăr]

Versuri triste care exprimă dorul, amintirea și dragostea profundă pentru o persoană dragă care s-a stins, dar a rămas vie în sufletele celor rămași. 

„În pietrele uitării am dăltuit povești” sugerează că amintirile sunt gravate în timp, în locuri ce par uitate, dar totuși păstrate în adâncul ființei. Secretele, visele și poveștile au fost închise, dar rămân ca o moștenire afectivă.

„Deși te strig într-una știind că nu mai ești” reflectă dorința de a păstra legătura cu persoana dispărută, chiar dacă ea nu mai este prezentă fizic. „Rămâi o filă albă” sugerează un loc gol, o pânză albă care așteaptă să fie umplută cu amintiri sau poate simboliza lipsa, golul lăsat.

„Eternul Rac al bolții, ascuns după un nor” și „împrăștiat de vânturi, haotic și hai hui” creează imagini cosmice și naturale, simbolizând destinul, misterul și haosul vieții. Racul reprezintă un semn zodiacal al protecției și sensibilității, iar bolta și norii adaugă o dimensiune spirituală și cosmică.

„Ai încercat adesea să porți stindardul sus” și „să lupți pentru idei din cele îndrăznețe” exprimă încercarea de a fi curajos, de a lupta pentru valori și visuri, dar, în ciuda eforturilor, „n-a fost de ajuns”, sugerând tristețea, regretul și prea târziul.

„Vom trage toți obloane pe crunta-ne durere” și „vom plânge să se-audă în cele trei abisuri” exprimă durerea profundă, dar și dorința ca această suferință să fie exprimată și acceptată. În același timp, „tu ne vei da putere” și „Iubirea ne unește în mii de Universuri” aduc un mesaj de speranță și continuitate în iubire, chiar și dincolo de moarte.

Mesajul general al poeziei este despre pierdere și amintire, dar și despre legătura eternă a iubirii care transcende timpul și spațiul. Este un omagiu adus celor dragi care au plecat, dar a căror prezență rămâne vie în suflete și în universurile noastre interioare. Frumos omagiu, Monica! Îmi pare tare rău, dar hâdei nu-i putem sta în cale când își pune în gând să...

într-una / întruna (mereu), se scrie legat în acest caz. când e scris cu cratimă, înseamnă în una din (într-una din zile...)

Atenție la diacritice! de exemplu, ai scris saluț

De asemenea, ai multe litere scrise cu accent. Nu mai apăsa tastele, verifică la final, te rog! Și iarăși ai blanc înainte de semnul întrebării.

[Maria Mitea]

~Când noaptea se ridică în lumile ce dor

Ce-i va rămàne-n suflet, să fie doar al  lui ?~  MOnica, ai scris cu măiestrie, ” deci, ” noaptea se ridică” - noaptea e noapte, dar, să nu ignorăm noaptea, că acolo - acolo în noapte vânturile se mișcă mai ceva ca vulcanii, se mișcă mai dihai ca zilele, - dar ce este și ziua decât un foșnet de iarbă? decât  o nimica toată,  iar ” ce rîmâne-n suflet” e adus de nopțile ridicătoare de lumi ascunse în umbra vieții ... Superb! Mă inspiră! Am citit cu mult drag!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos!