Amintiri din viitor

[Monica Pester]

S-a înserat în podul cu-amintiri,

S-a înserat în gândurile mele

E noapte chiar, în viața dintre ele.

Și goală-i tolba mea de fericiri.

Mai sunt încă vreo două felinare

Ce s-or aprinde singure, năuce,

Să lumineze alte coridoare,

Dar toate vor fi, de acum, caduce.

Și nu mă voi întoarce-n viitor,

Am fost dar n-am ales cuminte, veacul

Era-naintea primului meu zbor,

Și n-am știut de unde să-mi iau leacul.

Când se vor  înmulți din nou, planete

Și se vor strânge-n grup, ca în Pleiade,

Mă voi întoarce-n raze violete

Și voi forma o bolta de Arcade

Și-mi vor cânta din harpe, îngeri, mii

Cu sunete adânci, interstelare,

Pulsând încet în ritmul inimii,

M-or însoți pe cea dintâi cărare.

[Mihaela Popa]

frumos!

[Monica Pester]

Lisia, lecțiile tale din comentarii imi sunt extrem de fòlositoare, iar comentariile, cu atât mai mult! Mulțumesc, cu toată sinceritatea

[petrut dan]

Hai că citez și eu din contemporani, ''o poezie frumoasă''! )) Cu simpatie!))

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă.

[Vasilisia Lazăr]

Monica, să mai scriu șase pentru nelipirea semnelor de punctuație de cuvinte? Nu mai scriu. Mă refer la comentariu. Nu trebuie să-ți fie teamă, zic și eu... Nimeni nu e Dumnezeul poeziei, de aceea, de multe ori, mă rezum să semnalez chestiuni minore sau evidențe clare (o fi pleonasm?). Poezia place sau nu place, rezonezi cu ea sau nu rezonezi. Oricum, atunci când ai citit zeci de mii de poezii, poate sute de mii (și nu exagerez, de vreo 15 ani încerc să citesc cam tot ce prind, în limita timpului, bineînțeles), deci, cum spuneam, când ai citit atâta poezie, poți totuși face diferența între o poezie bună și una proastă. Așa că, de multe ori, mă rezum la câteva cuvinte, iar dacă spun că „e o poezie frumoasă”, apoi sigur este.

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos, Lisia ! Lung e  drumul ăsta ! Sincer ? Ador comentariile tale, mă instruiesc, dar mi-e aproape teamă să le deschid, când văd că un rând e pentru conținut și șase pentru virgule ! Oricum, te iubesc ! Seară frumoasă !

[Vasilisia Lazăr]

O poezie frumoasă, Monica. Eu am găsit-o bine, nu am citit forma inițială.

Dar toate vor fi, de acum, caduce. / Dar toate, cred, vor fi, de-acum, caduce. (e vorba de ritm)

Și mai multe virgule, fiindcă, în forma de acum, mai mult strică.

Am fost dar n-am ales cuminte, veacul (virgulă înaintea lui „dar”)

După „zbor”, nu trebuie virgulă, urmează „și”.

„din nou” trebuie încadrat între virgule.

După „vor strânge”, iarăși trebuie virgulă. Ca și după „vor cânta”.

Cu drag!

[Monica Pester]

Se pare că, adevărat, are mai multă esență.

Mulțumesc tare mult, Nuța !

[Nuta Craciun]

Primele 4 strofe sunt superbe!! 

Părerea mea este că pot rămâne doar ele și poezia e întreagă. 

Ultimele 3 strofe nu curg parcă la fel, există o idee acolo dar cred că se poate construi cu ele, alt poem.