Din venire în plecare

[Monica Pester]

Din vise mi-am născut cărarea

Și prin povești răsuflu iar,

Știu că-mi semnez înfiorarea 

Când mă încrunt atât de rar.

De la fereastră la icoană

Măsor un gând în pas mărunt

Și număr toamnă după toamnă

Oglinda-mi vede chip cărunt.

Un veac am așteptat plecarea

Un veac aștept să mă întorc,

Dar când voi auzi chemarea ,

Nu mai am lacrimi să mai storc.

Sunt într-o închisoare albă,

Cu mine nu vreau să vorbesc,

Obrazu-mi e floare de nalbă,

Să stau, să plec, să mă grăbesc ?

Am stins luminile iubirii,

În cerc închis am căutat,

Dar prin puterea-mpotrivirii

Umbră respinsă am aflat.

Sunt cea născută dintr-un vis

Și prin povești răsuflu iar,

Destinul meu nu-i încă scris,

Căci Venus îmi e avatar.

[Monica Pester]

Aceleași mulțumiri sincere alături de bucuria de a profita și eu de sfaturile prețioase ale unui adevărat mentor dar sper și prietenă de suflet. Și de a încerca să le și aplic. 

Să-mi trăiești, Lisia!

Și eu m-am mirat la rându-mi, suficient de mult. Și chiar am suferit! 

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău, Monica, are o tonalitate elegiacă, cu o linie clasică și melodioasă. Imagistica este bogată și bine închegată: „din vise mi-am născut cărarea”, „obrazu-mi e floare de nalbă”. Eul liric pendulează între viață și moarte, între chemare și destin, ceea ce dă textului o forță meditativă. Poezia păstrează coerența strofică și un lirism ce amintește de tradiția clasică. Îmi permit și câteva sfaturi. Unele expresii rămân previzibile sau prea folosite („toamnă după toamnă”, „am stins luminile iubirii”). Ar fi nevoie de metafore mai originale pentru a adânci expresivitatea. Aici, ritmul și rima sunt, în general, bine respectate, dar există momente unde formulările sună forțat („să stau, să plec, să mă grăbesc?”). Ultima strofă aduce o notă interesantă („Venus îmi e avatar”), dar contrastul cu tonul clasic anterior e ușor brusc; ar putea fi integrată mai fluent.

În concluzie, am în față un poem cu o muzicalitate plăcută și cu o meditație sinceră asupra destinului, scris cu sensibilitate, dar ar câștiga mai multă forță prin rafinarea expresiilor și evitarea clișeelor, însă rămâne o poezie bine articulată, cu emoție autentică.

P.S. Mă miră faptul că pagina are multe vizualizări și nici un comentariu.