Te caut

[Monica Pester]

Să-mi dai ce nu mi-ai dat odată,

Să-mi spui ce nu mi-ai spus nici ieri,

Întoarnă-mi dragostea, curată,

Găsește-mi loc, pe nicăieri.

 

Când mă întorc din veacul meu, 

Prind stelele cu mâna, dar

Nu te mai simt când îți e greu

Și teama sapă, în zadar.

 

Am colindat cu tălpi golite,

Și-adânc rănite, pân-la os.

Nu te-am aflat. De ce iubite,

Mă iau copacii-n serios?

 

Te-am căutat, gură de aer,

În munți și văi, gonind în vânt,

Te caut până văd pe caier,

Abia trei fire că mai sunt.

 

Și când pe treapta cea de sus,

A Lunii, ce n-are habar,

Se-agață semnele de-apus,

Îmi amintesc că ești hoinar,

 

Și simt cum viața îmi revine,

Căci te-am găsit unde știam

Tu ești deja-ncrustat în mine,

Ești strigătul ce îl mai am.

[Grig Salvan]

O căutare dramatică, cu tălpile însângerate, prin munți și văi... și totuși iubitul era deja încrustat în suflet, pentru totdeauna. Nu prea rimează vânt cu sunt, dar să o luăm ca rimă imprefectă, în forma veche a verbului, sînt, era ok :)

[Daniela Albu]

Foarte frumos poem, imi place scara imaginară a Lunii în trepte și acea căutare perpetuă. Nu în ultimul rând de apreciat ușurința cu care curge versificația. Un poem încântător.

[Chris]

trist, se simte dorul

Tu ești deja-ncrustat în mine,

Ești strigătul ce îl mai am. - mi-a placut imaginea, cred ca exprima foarte bine ce inseamna iubirea aceea... pe care o gasimt extrem de rar azi, poate chiar deloc.

[Mihaela Popa]

iubirea, bat-o vina!

frumos!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie tare frumoasă și plăcută, deși, în esență, tristă. 

[Monica Pester]

Da, nu are! Mulțumesc, Mioara  !

[Mioara Manoilă]

Dragostea nu are vârstă...
Minunat poem! Prețuire!

[Monica Pester]

Viața e o căutare perpetuă a dragostei .Tânăr sau nu, el sau ea , își caută sufletul, locul unde va fi acasă. 

Chiar în ultima răsuflare,  continui să cauți.

Mulțumesc, Dane !

[Monica Pester]

Și primul și ultimul strigăt sunt despre iubire.

Așa este dle Katin, mulțumesc 

[petrut dan]

Un poem plin de sentiment ce te ține în priză până la sfârșit, o căutare feminină hotărâtă să nu apuce seara fără vreun răspuns, indiferent că îl va găsi în ea sau acolo unde se așteaptă mai mult, aceste poeme îți fac bine petru că-ți dezvăluie latura caldă sensibilă și plină de lucruri ce abia așteaptă să fie dăruite! Cu drag!)