grădină cu bujori

[bolache alexandru]

în ochiul cu Alzheimer 

iubirile sunt îmbrăcate 

în fustă ecosez 

pescărușii se duc la școală 

fără ghiozdan 

țărmul se îndepărtează 

când e eclipsă 

bujorii

mai știi 

ce frumoși 

sunt bujorii 

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău surprinde prin imagini insolite și neașteptate („în ochiul cu Alzheimer / iubirile sunt îmbrăcate / în fustă ecosez”), care dau textului un aer suprarealist. Tonul este fragmentat, dar tocmai această fracturare dă un aer ermetic și vizionar, cu accente suprarealiste. Textul are o forță de sugestie aparte, iar finalul („bujorii / mai știi / ce frumoși / sunt bujorii”) emoționează și ancorează textul, aducând o notă de fragilitate și nostalgie, care contrastează emoționant cu absurdul și jocul imaginativ din strofele anterioare. Totuși, unele imagini par greu de legat între ele,  ceea ce riscă să lase cititorul fără un fir clar de interpretare. Poemul are frumusețea lui tocmai prin ambiguitate, dar ar câștiga și mai mult dacă ar exista un fir simbolic mai vizibil (de exemplu, legătura dintre Alzheimer, pierderea memoriei și fragmentele absurde care sugerează confuzia lumii). Astfel, ar putea deveni nu doar enigmatic, ci și mai profund pentru cititor. Structura liberă funcționează bine, dar fără o mai clară articulare simbolică, poate rămâne mai mult o succesiune de imagini disparate, decât un întreg bine sudat. Însă, dincolo de toate acestea, poezia ta rămâne una provocatoare. 

[Grig Salvan]

Câteva sclipiri pe retină care încântă sufletul: 

„iubirile sunt îmbrăcate 

în fuste ecosez”

„pescărușii se duc la școală

fără ghiodan”

[Ada Nemescu]

...să nu uităm nicicând, să iubim...

[Monica Pester]

      

Trist, foarte trist, Alex. Știu ce înseamnă ...