Din adânc de Atlantide

[Monica Pester]

Și ca azi, revăd și mâine, ziua când ne-am întâlnit.

Mă plimbam printre ruine și, deodat-ai răsărit.

Îmbrăcat în pânză albă ca un principe-n deșert,

Ca un înger fără aripi, purtătorul de secret.

Aveai jar în ochii-albaștri, un safir neînceput,

Și la brâu purtai centura maurilor din trecut.

M-ai privit și din adâncuri parcă s-au deschis portaluri

Amintirilor din viața dinainte de centauri.

Noi, pe inorogi călare, duceam stelele-n abis,

Alergam ca avatarii către un poem nescris.

Eram doi luceferi mândri, tu, cu Soarele pe piept,

Eu, cu Luna aninată de la brâu pe șoldul drept.

Nimeni nu văzuse-n lume, străluciri atât de pure,

Blânde lacrimi din lagune și din ape fără nume.

Și din limpezimi de maluri,  și din piscurile dure,

Îmi croiam o altă viață și un alt destin în lume

Ziua-aceea de poveste, când îți recitam celeste

Versuri vechi din Atlantide și grădini semiramide,

Îmi aduce iar speranța pentru ce-a fost și ce este,

Că-s făcută pentru tine, iubind printre piramide . 

[Monica Pester]

Dle Corneliu Neagu sunt incantata pentru aprecierile d-voastră. Am aceeași prețuire!

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos Flori Cristea si Mihaela. Ma bucur ca va plac poveștile mele.

D

[Mihaela Popa]

o poezie frumoasă, scrisă furtunos aș zice, parcă dintr-o răsuflare

frumos!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Frumoasă poezie! Felicitări! 

[Corneliu Neagu]

Versuri frumos curgătoare cu parfumul unei povești de demult care ne duce pe tărâmurile vrăjite ale unei iubiri fără de sfârșit. Plăcut impresionat, felicitări!

[Monica Pester]

Gata. Mulțumesc, Lisia.

Mulțumesc, Mioara.

[Vasilisia Lazăr]

Că-s făcută pentru tine, iubire din piramide .

Aici e o aritmie care se simte.

Poezia e superbă. Imagini percutante.

[Mioara Manoilă]

Superb poem!