Reinventare

[Monica Pester]

Să vrei să-ți rupi trecutul, să-l arunci,

În patima puternic-a secundei,

Să uiți să-ntrebi, ce vei mai face-atunci

Când și lumina ochilor i-am dat oglindei,

Dar tot încep deschidere de drum

Și-atunci voi ști esența potrivită,

Pudrată chiar și cu un pic de scrum,

Să mă întorc curată, primenită.

Ai fost poiana mea de scânteieri
Unde-apŕindeam vùlcanul ce erupe,

Mă ondulai jurând întemeieri

Și nu-ndrăzneam un sunet a‐ntrerupe

Acum, când amintirea încă doare,

Și trenul nostru a rămas în gară,

Acum, în fine, pot sta în picioare,

Să îmi topesc păcatele din vară

Astăzi mă simt puternică, regină

A tot ce pot gândi cu mintea mea,

Deasupra, Raiul însuși mi se-nchină,

Genune-n tot se dăruie și ea.

[Monica Pester]

Mulțumesc iarăși, dle Katin

[Monica Pester]

Grig, după cum mă comentezi, încerc să sper că ești fan al stilului meu mitic-mistic de povestitor.

Și dacă este așa, nu pot decât să-ți mulțumesc și să promit că voi scrie tot mai bine pentru doar vă avea pe tine și pe ceilalți , aproape.

[Monica Pester]

Orie aș scrie acum, n-ar însemna decât să-mi repet entuziasmul, la cote din ce în ce mai înalte față de commenturile tale generos apreciative. Pot doar să-mi  exprim uimirea și bucuria de a te fi cunoscut și adăpostit sub mantia ta de mentor.

Mulțumesc mult, Lisia,

[Vasilisia Lazăr]

După cum ne spune însuși titlul, este un poem de renaștere și putere interioară, cu accente confesive și imagini intense. Îmi place contrastul dintre trecutul apăsător și prezentul luminos, unde eul liric capătă forța de a se redefini („Astăzi mă simt puternică, regină”). Limbajul este pasional, cu imagini sugestive („poiana mea de scânteieri”, „trenul nostru a rămas în gară”), care transmit autentic emoția de desprindere. Unele formulări par încărcate sau forțate („pudrată chiar și cu un pic de scrum”), ceea ce poate diminua claritatea. Structura strofică este coerentă, dar ritmul variază; o uniformizare a măsurii ar da poeziei mai multă muzicalitate, dar tu știi asta, Monica, ți-am spus-o de multe ori. Atenție și la legătura dintre metafore! Nu e chiar întotdeauna bine definită, dând impresia de acumulare de imagini. Poemul e unul bun, surprinde puternic tema renașterii prin despărțire și redobândirea identității de sine și, chiar dacă expresia ar putea fi rafinată pe alocuri, mesajul de forță și eliberare este limpede: eul liric se ridică din durere și devine stăpân pe propria viață. Felicitări!

[Grig Salvan]

Orice sfârșit e un nou început. Orice încercare depășită te face mai puternic. Frumoasă poveste, bine scrisă, deși ultimul vers al primei strofe nu-mi sună tocmai ok...

[Mihai Katin]

Acum, când amintirea încă doare,

Și trenul nostru a rămas în gară,

Acum, în fine, pot sta în picioare,

Să îmi topesc păcatele din vară...ma opresc la acest catren pentru ca  are o teribila nostalgie ce nu i-mi este străină

[Monica Pester]

Da, și de iubire uneori, când simți nevoia să oʻ faci scut ...

[Costel Zăgan]

Poezia ne salvează de toate: chiar și de iubire?!