mă obosește fiecare faptă bună-

un omagiu adus omului

ar trebui să par fericit

în genul mișcării emoția luminează acele grame de suflare divină



precum în filmele noir atrag răul

senzația este destul de puternică

în fața unui mormânt unde nu mai pot face nimic mă plec

până la pământul proaspăt bătătorit



miroase a șine de tren, a păcură arsă,

a peroane murdare pe care nimeni nu vrea să-și lase bagajul

oameni cu biblia-n mână îl…

Până ieri voiai să fii

Adult ca să guşti dulceaţa

Vieţii, fără ca să ştii

Ce scurtă-i pe mosor aţa;



Toate au trecut pe rând,

Numărai întruna anii,

Parcă zburau prea curând,

Azi i-ai cumpăra cu banii;



Însă-n timp ai înţeles,

Te-ai grăbit s-ajungi în faţă,

Calea strâmbă ai ales,

Cât de scurtă-i, totuşi, viaţă!



Când trecut-ai hopuri toate

Şi ai vrea să îţi petreci,

Dusă-i zi, iată, e…

Era atunci când... 

Ne întâlneam în punctul de orizont

Pe rând, ne salutam trecutul

cu gesturi largi,

de povești arhaice

Ne închinam pioși dar,

nu ne puteam salva

de avalanșa regretelor.

Deschid ochii și te văd

călărind vântul de apus.

Cât durează o moarte ?

O secundă, mi-ai șoptit.

Și de un veac aștept să treacă secunda,

să-ți recit iar din Glossă. 

întind mâna

culeg gândurile

mere

cu parfum de scorțișoară

sărutul tău

pe coapse

s-a copt

printre șoapte despletite…

Se-ascund în mine aripi de condor,

încălecându-se în zbor sihastru.

Știu că pot fi atunci și cascador

aterizat într-un decor albastru.

Și fug de-abisul norilor străpunși,

plutind într-o derivă căutată,

asemenea exodului de urși,

când Polul Nord încep să îl străbată.

Dar eu am totuși aripi de condor,

ce nu-s desprinse din povești cu zâne.

Păstrez în suflet un întreg sobor

de preoți care-au…

Ecouri dintr-un timp apus

Mă răscolesc acum pe seară

Ca o uitată melodie

Îmi sună foşnetul lor iară.

Printre ruine, în amurg,

Ca o fantomă rătăcesc.

Îmi strâng relicvele în braţe

Şi cioburi caut să lipesc.

Mă văd copila de-altădată

Cu părul lung şi ochi senini

Îl văd pe tata-n dreptul porţii

Vorbind cu doi dintre vecini.

Ograda-i toată desfătare

Iar mama iese-n prag…

Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;

Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhul

se prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,

ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul.

Deșertice nisipuri se așterneau pe…

Arhaic se înalță, din depărtări, un cânt. 

Pe pajiști se-mpletește aroma de trifoi 

Cu diafana sevă a lacrimii din ploi. 

E ora strălucindă, cu-agheasmă pe pământ, 

Se primenește lumea cu soare și cu vânt. 

Ca din tămâie pare și izul de prin vii. 

Și-or fi uitat parfumul plecate iasomii...

O aurie rază revarsă rai ceresc,

Iar boabe,…

pentru mine

ploaia are iz metalic

și gust de floricele și gogoși cu lapte

are zâmbetul acela subțire

și mâinile tale mici și bătătorite

care învârteau fusul cerului

încă de pe vremea când

se depăna el

mai aproape de pământ

are picioarele tale albe

care străbăteau

desculțe

lumea

prin toate anotimpurile

de la începuturile ei

are și ridurile

pe care ți le îngrijeai…

Zbor rotit ca o cale lactee,

pierzându-mă-n vastitatea gândului

sau poate-n profunzimea lutului amforei dunărene...

Mă diluez în nori

și-ascult muzica pianului circular - dumnezeiesc!…

Intru în biserică

sau într-un rai părăsit

liniștea îmi îngheață picioarele

parcă aș duce un clopot în brațe

parcă n-am fost noi

ci două drumuri rănite de soarele verii

abia azi simțim greutatea aripilor

ești mai vie ieri

ca-ntotdeauna

dragoste

Costel Zăgan, Angoasele mele

Odată cu seara venită-n tăcere,

un dor rătăcit se întoarce-napoi,

ajunge călare pe rime stinghere

găsite-n poeme vorbind despre noi.

.

Iar noaptea ce cade din cer deodată   

aduce și visul, din…

te așezi timid la marginea unei dimineți

clipele sunt aripi de mortar le cari după tine

vezi lumea dintre coperțile închise

mai mult o ghicești ca pe un castel de vată

țesut sub pleoape ca pe o îngăduință

atunci când te poți îndrăgosti de o icoană rugându-te

căci divinul are forme omenești

de aceea poți crede că ceea ce vine este tocmai

minunea pe care tu o așteptai

dar niciodată nu te-ai simțit vrednic să rostești o rugăciune

și nici nu ai…

Lucea pe-a nopții cingătoare, 

Ca-ntr-un adânc de catifea, 

Un licurici țepos,  o stea,

Cu flăcări de mărgăritare. 

S-a stins subit în întuneric, 

Mănunchi de umbre, solitar, 

Ce încrestează un pătrar 

Pe chipul lunii, alb și sferic.

O fi suflat în ea cu sete 

Un înger mut și somnoros...

În așternutul lui…

deschid whatsapp-ul cu oarecare pioșenie

ca pe o carte de rugăciuni

dintre cei vii la tine mă gândesc

ai mereu buzunarele pline

bomboane fără zahăr

cuvinte potrivite

și alte lucruri care mă ajută

să traversez mai ușor ținutul acesta mlăștinos

ascult cum un demon roade secunda

și mă întreb oare unde se duc zilele și nopțile

atunci când nu le număr

când viața se pierde în tăceri și…

     (Grig&Sever, după o idee de R. Kipling)

de se prelinge cerul pe-obrazul tău de ceară

și mâinile crispate pe tâmple ți-au rămas

de-ți bântuie trecutul în fiecare seară

și somnul... și nesomnul... și lacrima din glas

dacă ți-e ziua noapte și vezi spre răsărit

doar neguri furtunoase și ziduri care dor

iar steaua ta polară în nori s-a rătăcit

și simți sub tine golul celui din urmă zbor

de ți se frânge gândul și…

M-am oțelit în sinea-mi și-am îndreptat cătarea

Cu buza tremurândă și ochii viforoși ,

Am tras în aer însă, mi-era destul cărarea,

Să fugă inorogul în munții calcaroși.

Întoarce capu-alene, privirea-i mă inundă.

E Zeus din povestea Olimpului de foc,

Ochiul care mă-ngheață se zbate o secundă, 

Cu-o stranie durere ce mă aruncă-n joc.

Iar valul de iubire din ascunzișul firii,

Ce se pornește numai când glasuri…

Undeva, numai eu știu unde,

într-o lume trecută,

trei plopi ca brazii hotărniceau o țară –

acum, fără drum la ea,

fără pod, doar cu o punte

croită numai pentru 

parametrii ființei mele.

Tară, țară, vrei ostași?,

răzbate surd ecou 

dinspre doi băieți și-o mieluță

care populau atlantida 

cea hotărnicită

de trei plopi ca brazii,

o țară ce renăștea

în prag de…

Ți-aș da bună dimineața, tinerețe dispărută,

Dar te-ai dus, în depărtare, pe o cale neștiută.

Era cald la mine-n suflet și simțeam că este vară,

Ți-am urat și noapte bună, pe când m-am culcat, aseară.

Astăzi, când privesc oglinda, stând în colțul ei, cuminte,

Nu-i mai recunosc privirea, dar o știu, că ea nu minte.

Căutând un sfert de zâmbet prin întregul de mâhnire,

Văd ce a lăsat în urmă, pe obraz, orice trăire.

Te-aș fi…