Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuri

[gabriel cristea]

Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;
Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhul
se prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,
ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul.

Deșertice nisipuri se așterneau pe delte,
iar lungile talazuri, zdrobite în păduri,
se răsfirau tăcute ca lente caravane
- cocoașe de cămile pe vânturi nisipii.

Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuri
și umbre de canide neliniști deșteptau;
Se auzea un murmur, se auzea doar vântul
ce printre ierburi clare fioru-și răscolea.

Sub ultim strop de soare se constela pădurea
și-orbită de eclipsă cu lumea se-nvârtea,
iar păsările lunii, abstracte și tăcute, 
ca glasul de fântână pe timpuri împietreau.

[Vasilisia Lazăr]

Apăi zî așa! Acu am înțăles. :)

[gabriel cristea]

De-a dracu' ce-i chielea pe mine! 🤣

[Vasilisia Lazăr]

Păi știu. Și de ce-i spuseși dacă nu-ți spuse? :)))))))

[gabriel cristea]

Lisia, eu îi spusei lui Dan despre esență, nu-mi spuse el mie. Olteneasca-i dată naibii! :) 

[Vasilisia Lazăr]

Dan nu a zis că poezia nu are esență, ba dimpotrivă. El doar a spus că acestei poezii i-ar fi stat și mai bine cu rimă. Pe mine, lipsa rimei nu m-a deranjat aici. Un pic de deranj am simțit la final, până atunci am fost luată de val. El a fost mai atent. :)

[Grig Salvan]

Același decor cosmic cu elemente dezlănțuite și copleșitoare. Cadența versurilor e atât de bună încât nici nu se mai simte nevoia rimelor din coadă.

[gabriel cristea]

Lisia, mulțumesc de prolificul tău comentariu. :) Cum îi spusei și lui Dan: Esența poeziei nu stă-n rimă! 

[Vasilisia Lazăr]

Atât de perfect e ritmul acestui poem, încât eu n-am sesizat că nu are rimă. Voiam să spun că la ultima strofă se-nvârtea nu rimează cu împietreau. )) Apoi am văzut comentariul lui Dan, că m-am dus după aceea la comentarii. ) Sincer, în acest poem, eu nu am simțit nevoia rimei. Dacă, printr-o întâmplare, ultimul cuvânt al poeziei se termina cu silaba „tea”, eu aș fi spus că e totul perfect. ) Și oricum este. Aproape perfect. )) Mi-a plăcut, ai imagini de impact și, în același timp, frumoase. Primul vers m-a dus cu gândul la aliterația din „Nunta Zamfirei”.

Felicitări!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Amanda Spulber, pentru corectură și sugestie! Drept e. :) 

[gabriel cristea]

Mersi, Dan! Nu rima dă esență poeziei...