Țara celor trei plopi

[Gheorghe Pârlea]

Undeva, numai eu știu unde,

într-o lume trecută,

trei plopi ca brazii hotărniceau o țară –

acum, fără drum la ea,

fără pod, doar cu o punte

croită numai pentru 

parametrii ființei mele.

Tară, țară, vrei ostași?,

răzbate surd ecou 

dinspre doi băieți și-o mieluță

care populau atlantida 

cea hotărnicită

de trei plopi ca brazii,

o țară ce renăștea

în prag de primăvară,

ca apoi să moară 

după toamna otavei,

când se împlinea mieluța în mioară.

*

Cei trei troieni încă mai sunt

dar țara, nu, 

fiindcă cei doi frați pătați

și-o mioară–

uneori țigaie, alteori țurcană –

n-o mai populează;

și – nu-i așa? – unde-ați mai văzut 

țări fără locuitori 

înregistrați... la recensământ?

Dar țara asta a existat,

a fost chiar o reverie,

și numai eu pot depune, 

asupra ființării ei, mărturie.

[Gheorghe Pârlea]

...Curgerea timpului lasă urme, Dna Mihaela Popa. uneori prin nivelare, alteori prin adaos. Noi, fiecare după percepție, interpretăm modificările. Eu am uzat aici mai mult de epos, sperând că am insinuat în el și puțin lirism. 

Sărut mâna pentru vizită!

[Mihaela Popa]

dureros... mai ales că sunt unul dintre cei care au plecat de ceva vreme

[Gheorghe Pârlea]

Desigur, unele stări, lucruri mor... încet, încă subexistă o vreme, Dna Vasilisia Lazăr. Dvs., din păcate, știți bine asta și o exprimați cu dramatism în poemele pe care ni le oferiți. 

Încântat și onorat că pot produce si eu, păstrând  proporția, empatie!

[Vasilisia Lazăr]

Deocamdată, din fericire, încă există. 

Versuri care dor și pe care le-am citit cu un nod în gât...

[Gheorghe Pârlea]

Mereu onorat de semnul dumneavoastră de trecere prin spațiul oferit reflecțiilor mele lirice, Dle Mihai Katin! Cu recunoștință!

[Mihai Katin]

Dar țara asta a existat,

a fost chiar o reverie,

și numai eu pot depune,

asupra ființării ei, mărturie.....si inca  mai  exista asta  vatra  pentru  ca  un popor  cu  o  asemenea   cultura  mitologica  nu  este peren,presupun ca  daca  nu  vor mai  fi  oameni  sa-l  aiba  in  suflet  vor fi  paduri,daca nici  ele ,vor  fi  ape ,cerul  sau  va fi  pamantul  ce   nu  moare!

cu  pretuire!