Zorii

[Manuela Munteanu]

Arhaic se înalță, din depărtări, un cânt. 

Pe pajiști se-mpletește aroma de trifoi 

Cu diafana sevă a lacrimii din ploi. 

E ora strălucindă, cu-agheasmă pe pământ, 

Se primenește lumea cu soare și cu vânt. 

Ca din tămâie pare și izul de prin vii. 

Și-or fi uitat parfumul plecate iasomii...

O aurie rază revarsă rai ceresc,

Iar boabe, coapte-n frunză, de dragul ei plesnesc. 

E timpul când lumina aruncă stâlpi de foc, 

Își face, ca un fulger, în trupul zilei loc, 

Din palme siderale presară albe flori

Sub bolțile înalte, cu pâlpâiri de zori. 

În larga-împărăție a cerului de-opal, 

Își înfloresc zăpada, ca un gigantic val, 

Nomazii nori. Să vadă dumnezeiesc veșmânt 

De  jar și de arginturi, din răsărit răsfrânt. 

În depărtări, răsună vechi doine din caval. 

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc și aici, doamnă Mioara Manoilă!

[Manuela Munteanu]

Calde mulțumiri, Alex! Mă bucur pentru vizită!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru aprecierea poeziei mele, doamnă Vasilisia! Este o poezie mai veche (din ianuarie), refacută/modificată/completată pe ici, pe colo. Mă bucur că mi-a reușit!

Cât despre celelalte aspecte, eu vă înțeleg că, în calitate de amfitrioană a acestui spațiu literar, simțiți dorința de a lămuri orice posibilă neclaritate. Însă, cu siguranță, nimeni nu crede ca există vreo obligație a cuiva (fie că face parte din administrație, fie că nu) să comenteze. În cazul meu, i-am spus de o ,,obligație" lui Dan, ca un îndemn să mai treacă. Am certitudinea că a înțeles. ,,Nimic nu trebuie să trebuiască" (vorba unei persoane înțelepte, care știu că mă citește). :)

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc, Amanda!

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă în nota obișnuită. Împarți cu dărnicie imagini deosebite și metafore aparte.

[Vasilisia Lazăr]

Mai întâi, și asta e valabil pentru oricine, niciun administrator nu e obligat în mod deosebit să comenteze, așa cum nimeni nu e obligat, deci nici membrii simpli. Însă e o chestiune care ne obligă pe fiecare în parte, o chestiune morală și nu legală. Să răspundem comentariilor de pe pagina noastră, dar să lăsăm și părerile noastre pe paginile altora. Am simțit nevoia să spun asta și altădată, dar, acum, fiindcă discuția aceasta a revenit, chiar simt nevoia să intervin, nu de alta, dar să nu creadă unii că a fi administrator pe Însemne presupune doar acest lucru, ori, în altă ordine de idei, oricine comentează trebuie să fie musai promovat în funcția de administrator pe Însemne. :)

Acum câteva cuvinte cu privire la poezie. E una frumoasă, cu multe imagini vizuale minunate. Pe parcursul întregii lecturi, cititorul e fermecat de acele irizări ale dimineții, redate atât de sublim prin cuvinte și expresii precum: strălucindă, aurie rază, stâlpi de foc, fulger, palme siderale, norii își înfloresc zăpada, veșmânt de jar și-arginturi, cer de opal etc. Felicitări, Manuela!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas,  doamnă Monica Pester!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru semnul lecturii, domnule Gheorghe Pârlea!

[Manuela Munteanu]

Dan, ca să citez un clasic în viață, ,,eu nu sunt din administrație, nu-i obligatoriu să comentez":))))))). Cu drag, prietene, o voi face. Poate spre seară. Pur și simplu n-am avut timp,  dar îmi face plăcere să mă plimb pe-aici. Cât despre ,,cuvânt", sunt de acord cu tine că este mai puternic decât vântul. Poate fi și pumnal, poate fi și dar de la Dumnezeu. Însă, în contextul poeziei mele, nu prea are ce căuta. Nu există picior de om pe pajiștea mea. Se aude doar în depărtare o doină din caval. Să știi că tu chiar ești obligat să mă comentezi, așa că... te mai aștept... cu drag :))). Îți mulțumesc pentru trecere și cuvântul mereu priceput!

[petrut dan]

Cred că la prima strofa era mai frumos să pui „Se primenește lumea cu soare și cuvânt.” Plus că înțelesul e mult mai puternic și mai de efect, cuvintele au mult mai mare putere, se știe că „limba poate aprinde o pădure”, ceea ce vântul de unul singur până acum nu am auzit, poate dacă există anumite condiții climaterice, dar limba ca să te facă „să-ți pară rău că ne-am cunoscut'” o poate rezolva în orice condiții, te ia, ca și domnu dracu', și din altarul bisericii!) Așa, acum că am început cu stângul mica noastră discuție, s-o și terminăm astfel încât să nu aprindem vreun vreasc de supărare)); un poem elegant, cu imagini frumoase, ai o tușă fină la atingere și plăcută ochiului, dacă ai mai și comenta pe la colegi ar fi minunat! Cu prietenie!)