când stă să plouă

[Amanda Spulber]

pentru mine
ploaia are iz metalic
și gust de floricele și gogoși cu lapte

are zâmbetul acela subțire
și mâinile tale mici și bătătorite
care învârteau fusul cerului

încă de pe vremea când
se depăna el
mai aproape de pământ

are picioarele tale albe

care străbăteau
desculțe
lumea
prin toate anotimpurile
de la începuturile ei

are și ridurile
pe care ți le îngrijeai tacticos
cu nivea
iar bunicul tot te mai vedea

cea mai frumoasă femeie din sat

are în ea toată povestea
pentru că tu mi-ai promis
că
după ce vei pleca
îmi vei da un semn

[Amanda Spulber]

Așa este, Mioara, ne-a mângâiat până și ploile. Îți mulțumesc pentru comentariu și apreciere.

[Mioara Manoilă]

Dulce-amar zidit cu duioșie celei ce ne-a mângâiat până şi ploile.
Frumos!

[Amanda Spulber]

Vasilisia, îți mulțumesc mult, mult! Asta am simțit când am scris: dor. Am plâns de dor, dar nu am vrut să las să se vadă că plâng.

Mulțumesc frumos, Alex!

Manuela, mulțumesc mult și mă bucur că bunicile noastre sunt atât de asemănătoare. :)

[Manuela Munteanu]

Doamne, Amanda, ai descris-o perfect pe bunica mea! Ca să vezi perspectiva pe care ți-o dă timpul - de unicitate. Bravo! 

[bolache alexandru]

Ce gust bun are ploaia și frumoz zîmbet... doar un motiv poetic pentru a ne reda povestea iubirii din odaia bunicilor. O poezie frumoasă!

[Vasilisia Lazăr]

Minunată poezia ta, Amanda! Mi-a transmis o stare inefabilă, nostalgie și încă ceva pe care nu-l pot defini. Bravo!

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc mult pentru lectură și aprecieri.

[Amanda Spulber]

Dan, de fapt, am simțit mirosul ploii care urma să înceapă și asta mi-a venit să scriu. Nu cred că am reușit să redau exact ce am simțit, dar asta e, mai încerc. :) Îți mulțumesc. Cu același drag de tine și de toți oamenii iubitori de frumos.

Gabriel, îți mulțumesc!

[gabriel cristea]

Minunat omagiu! 

[petrut dan]

O stare de melancolie ca după sau în timpul unei ploi care probabil dă impresia că nu se mai sfârșește  dar care pentru tine a însemnat un motiv de a scrie frumos depănând probabil din copilărie și până acum când încă aștepți semnul promis, mi-au plăcut acele repere pe care le propui cititorului și felul în care ai dirijat povestea spre un final totuși pozitiv, atunci când ai o promisiune de îndeplinit, deși mi-ai adus aminte de o vorbă înțeleaptă care spune '' mai bine dorul decât grija'' Tot așa și-n poemul tău! Cu drag!