Doamne Doamne eşti acasă

ai spus să bat şi vei deschide

deşertul lumii mă apasă

deşertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide

pustiul Doamne-i peste tot

şi morţii vai nu-s în morminte

e prea pustiu să mai suport…

Să-mi furi din roșul zilei sper

Culori de iarbă și de fum,

Când port tristeți să nu disper

Sau frâng din pom iubiri de scrum.

Miroase-a cer și-a veșnicii,

Se scurge timpul,ochi șerpesc,

Pictează macii largi câmpii,

Secunde șchioape-mi dăruiesc. 

Vitrina nopții-i la zenit,

Se-alintă luna-n lin amurg,

Sculptez emoții în granit

Cu brațul zilei demiurg.

Aleargă vântul spre…

Albastrul de mâine își strigă o mare.

O știe departe, străină și caldă,

Pe raftul de suflet, femeia din zare

Își lasă tăcerea în valuri să ardă.



O, ce lumină îi trece prin vene!

Acum răsfățată, aproape zidită,

Mai vine o clipă, o alta se cerne,

Și-o voce stelară se vrea infinită.



Când oaze în fracuri pornesc spre niciunde

Să cheme ostașii…

Să scriem poezie, azi nu mai e normal –

Pentru că bani n-aduce, e-un subiect banal.

Vrei să destăinui lumii c-ai devenit poet:

Privit ești, parc-ai spune că rockul e balet.

De îmi expiră timpul, nu am de und´ să știu,

Încerc, mai nou, să aflu dacă sunt mort sau viu.

Să scriu despre durere, e cel mai simplu pas

(Și notele mai joase le cântă-un contrabas)!

Aș vrea și parodie s-„atac”, din când în când,

Dar clipele…

Amurg

Culorile amurgului se contraziceau

una cu cealaltă, în amuțirea văzduhului,

schițând întruchipări frânte, rigide, fără cauză.

Lovituri șchiopătânde primea fiecare nour

vitreg în parte, pentru a putea fi perceput

prin delimitări ondulate , de

marginea fiecărei priviri

aglomerate din condiția umană.

Sălbatice percepții tâșniră într-o…

aș plăti timpul 
să nu mai stea azi pe la mine 
are mâinile murdare de melancolie
am inhalat tristețea
nu iese decât cu somn
dar nu mai am vise 
dorm cu ochii deschiși 
bântuită de realitate

oho ce sentimente-mi cad 

pe coapse sau pe zvelta gleznă

când de lumină mă dezbrac

în sfânta tăinuita beznă

se sting pe pielea-mi de sidef

toți îngerii de alb seduși

ehe ce verde crud imberb

îmi înflorește-n corcoduși

roiesc în plete corbi de timp

cu dor de alge și de mare

tresaltă sânii albi perfid

respiră norii aer sare

încet încet te va lăsa memoria

dar nu va muri de boala uitării

ci de boala alintului

căci multe neamuri vor veni să te vadă

să-ţi cureţe stratul cu flori

crima perfectă nu se face cu preţul altor vieţi

ci cu propria viaţă

atunci când o aşezi în propoziţii false

când îi răpeşti copii

şi ceri în schimbul lor drept recompensă

cele zece etaje ale cerului

la fiecare etaj se află un înger

proprietar de…

Cel-Al-Toatelor-Unul

a uitat ușa întredeschisă

la piatră.

Se vede până-n odaia

de dincolo a ei.

Perdelele-s trase.

Cineva se-aude plângând.

Ca văpaia.…

îngeri în culori stau de veghe vor înflori nuferii nopții

cerul se scaldă în iarbă o cămașă nouă îi face cu ochiul

își adună stelele pentru sărbătoarea undelor

ești atât de aproape dar sigur porți o năframă pe suflet

o ciocârlie pornește să cânte din tabloul cu spini

îi prind…

au înghețat cuvintele

țurțuri de amintiri prăvălindu-se

ca un rai cu petale de smoală

era un foc altădată

cu limba până la destin

azi gușterul

a învățat tabla înmulțirii

mai întâi…

Simt zbaterile din adâncul meu –

Un vechi copac, ce-nvață-ncet să geamă.

Din trăsnetul căzut instantaneu,

Scânteile rămase-n van mă cheamă.

Sunt prinsă-ntr-un năvod de amintiri,

Prin ochiuri zboară câte o secundă.

Rugina nopții-atinge reci priviri,

Pe-o lună-ndurerată și profundă.

Trăiesc într-o poveste de adult,

Cu-„a fost odată“, într-un colț de lume,

Și mor câte puțin când o ascult,

Renasc apoi…

Că e bună, că e rea...

Vremea trece cum o vrea -

Nu-i de datoria ei

Să întreabe dacă vrei!

An de an, clipă cu clipă,

Ea consumă cât risipă.

Orişice  intinerar

Se achită-n numerar

Cu o zi trăită ieri,

Peste câte primăveri!?

Asta ca să fim şi noi

Candidaţi pentru apoi.

Din puţinul de poveste

Derulăm atât cât este,

Pănă va veni o zi...

Ultima! Fără să ştii!

Socotind…

Totul e apă,

a zis băutorul de apă.

Și ca apa s-a dus.

Totul e aer,

a zis sinucigașul înghițind

ultima pală de-apus.

Totul e lut,

a zis Ereșkigal…

mi-aș spăla sufletul amorțit 

cu săpun de casă de Rusalii

să mă usture vederea sentimentelor

și să îmi simt oasele fragile

arcuindu-se în piept ca niște ramuri înflorind

în pământul sterp

       Prin ploaie

Pic! Pic! Pic!

Un strop mic

Îngâmfat

M-a udat.

Pleosc! Pleosc! Pleosc!

Recunosc

Pantofi uzi ;

Îi auzi

Pleoscăind?

Mă deprind

Cu zgomot

Şi înot

Printre stropi

Ce cad şchiopi.

Pic! Pic! Pic!

Strop pitic

Pic! Pleosc! Pic!

Ești … calic.

M-ascund de mine și de-a morții umbră,

M-agăț, lucidă, de un colț de cer.

Pe-un vârf de rază,-o dimineață sumbră

Surâde stins, scăldată-n efemer.

Rănită-n cioburi de singurătate,

Mai am un singur țel și mă predau:

S-aprind făclia-n ambiguitate,

Durerea lumii-ntr-un potir s-o iau.

Sub pleoape grele, să adun crâmpeie

Din nopți albastre, fără de sfârșit!

Vâltoarea vieții m-a zidit femeie –

Un foc ce…

ţi-am căzut într-un gând

desprins din muşchi de ateu

în prostia mea de-a te-nţelege

calitate supremă

pe o muzică şocantă şi ocazională…

Cu sită nouă

gândul rău mă cerne.

'Nainte de-a fi moartea,

oare văzduhurile tale

or fi fost eterne?

Cu mreajă-nnuielită, sau cu leşnic,…

Te ştiu din versuri scrise pentru doi,

Vorbindu-mi mai tot timpul fantezia;

Ca-ntr-un final, pe umerii tăi goi,

Să curgă, ca matasea, poezia.

Cuprind necunoscutul cunoscut

Într-o dilemă, cauzată de părere,

Când pleoapa se închide ca un scut

Şi tihna, din adâncul meu, te cere.

Eşti cea al cărei nume îl import

Fără să ştii... sau fără să se ştie

Şi câte patimi îşi aduc aport

La glasul creionat în…