Ca un hoinar iau urma unui vers

Iar şoapta mă avântă în visare

De câte ori la ceea ce n-a mers

Nu am găsit refuzul la chemare.

Văd fără conţinut un ideal

Cum n-am tot timpul dedicat, îmi pare,

Ca din puţinul dintre val şi val

Să mai salvez o lacrimă din mare.

Un gând hoinar îmi predică să fur

Şi cu, şi fără voia mea minutul

În care să-ndrăznesc fără cusur

Pentru moment,  să definesc…

Mă tem de altă temere, în fine...

Mă tem că pot uita să mă adun

Și practic caut, dincolo de sine,

O zi de mâine cu ceva mai bun.

Și mă tot tem de un adânc de mare,

Ce soarbe malul viciat de noi,

Mă tem, în fine, de lume care

Va pune preț pe pata de noroi.

Povara  crește, urma se afundă -

Mă tem că timpul poate va ceda

Și totuși sper că ultima scundă

Mereu un alt destin vă preceda.

Posibile urmări mă recomandă

Să torn, peste cuvântul amăgiri,

Parfumul, în amestec de lavandă

Cu rezonanța marilor iubiri.

O clipă, suspendată în uitare,

Îmi este leagăn pentru îndoieli -

Simplul regret, în fapt, nu mi se pare

Că-i potrivit acelorași greșeli.

Observ cum într-o lacrimă bolește

O nimfă dezbrăcată de rațiuni -

Posibil, din risipă, se clădește

 Iubire, între alte dimensiuni.

Se piaptănă norii în poalele serii

Un fulger își lasă amprenta pe cer...

În pripă, de floare se scutură merii

Iar ploaia încalță potcoave de fier.

Senină și calmă te-nscrii în poveste

Când tragi, peste geamuri, perdelele moi.

De pragul poetic, cu pasul treci peste

Emoția nudă sădită în noi.

Și cad peste norme perdele de ceață

Cât cauți cu ochii închiși în avans

Mai multă pasiune să țină în viață

Un…