Cu sită nouă
gândul rău mă cerne.
'Nainte de-a fi moartea,
oare văzduhurile tale
or fi fost eterne?
Cu mreajă-nnuielită, sau cu leşnic,
Cel-Veşnic
le-a prins din pura lui închipuire.
Te-a îmbrăcat cu ele,
cer după cer,
tu, primul cântec de iubire
ce l-a rostit Cel-Fără-Greşnic,
cu struna eufrată în Sumer!
La început
temuta moarte era un fiştenimeni
printre mulţimile de frunze,
ce nu le ţine minte bietul pom,
dar când văzu
cât de frumos e primul om,
în şarpe se făcu
prădându-i din privire
văzduhul născător de nemurire.
De-atuncea moartea...
Nu te grăbi să spui
c-o fi nemuritoare,
că pentru fiecare
există ac şi cui.
De nu ar fi iubirea
izvodului fără pricină în izvod,
din ce-ar trăi, cerşindu-ne la pod
dinarul de blestem?
Când tu mă chemi, când eu te chem,
ce dulce-i târgovina pe-un sărut!
Când braţele-mi te-adună
ca din prisacă stupul,
cu fiecare mângâiere-n plus,
a răsărit de lună,
tot mai lăută ţi se face trupul,
negrai iubirii
care a fost luminii început,
fără de soare, fără de apus,
cum ar putea să-mi fie gândul
spre zdreanţa ei,
când până-n vârf de dor
dumbrăvile de tei,
te cheamă înflorinde
spre cântecu-mi ce-n braţe strângu-l?
Au nu aş fi nătângul,
când vinul veşniciei îl pot sorbi încet,
în locul lui s-accept
buretele de-oţet?
De-mi dai o sărutare,
îţi vând al ei secret.
Cea prea semeaţă lumii,
crezând c-ar fi şi Celui-Veşnic
asemenea în rang,
spre noi
o să arunce-o secere.
Ei şi? Iubirea n-are trecere!
Scula de moarte i se-ntoarce înapoi
că n-a ştiut că dragostea,
chiar morţii moartea i-o întoarce
asemeni unui bumerang.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Gina, pentru vizită și drăguțul comentariu!
Miraculoși sunt ochii inimii dumneavoastră!
Reverență!
E o deosebită delectare sufletească să mă întâlnesc cu sfaturile și aprecierile dumneavoastră. Mulțumesc, domnule da Coza!
Mă bucur mult , Adelaide, că v-au plăcut aceste poezii. Mulțumesc pentru semnul de lectură!
Apreciez din suflet cu câtă seriozitate analizați poeziile ce le postez și este o deosebită bucurie, în fiecare dimineață, când vin pe acest site și întâlnesc cuvintele dumneavoastră. Mulțumesc, doamna Sofy!
Multă înțelepciune îmbrăcată în lirism.
da Coza
Pe interogatii retorice meditative ati cladit aceste imnuri sfinte, inchinate celui mai nobil simtamant: Iubirea!!
'' 'Nainte de-a fi moartea,
oare văzduhurile tale
or fi fost eterne?''
''De nu ar fi iubirea
izvodului fără pricină în izvod,
din ce-ar trăi, cerşindu-ne la pod
dinarul de blestem?''
Reverență!
Odă iubirii ca noțiune. De la geneză încoace, nimic nu se face fără iubire.
Cântând în limbajul profetului, poetul este el însuși prins în substanța lirică a poemului/poemelor sale..
Aceeași adorație pentru astfel de cânturi!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE