Doamne Doamne eşti acasă
ai spus să bat şi vei deschide
deşertul lumii mă apasă
deşertul Doamne din cuvinte
Ai spus să bat că vei deschide
pustiul Doamne-i peste tot
şi morţii vai nu-s în morminte
e prea pustiu să mai suport
Pustiul Doamne-i peste tot
deşertul lumii mă apasă
şi din genunchi te-nalţi socot
că Doamne totuşi eşti acasă
Ai spus să bat şi vei deschide
dar ceru-i vai tot din cuvinte
Adaugă un comentariu
Deprimant, da! Se pare că divinitatea lucrează pe o frecvență inaccesibilă. :(
Mi-a plăcut!
Deși rima e cvasiprezentă, poezia are muzicalitate prin cvasiriturnelă.
Un... cvasireproș adus divinității. Subscriu.
da Coza
Dezamăgiri, apăsări, flacăra vieții aproape de punctul terminus. Se pare că și Dumnezeu și-a întors față de la noi... Crunt! Crud și deșertic.
Poezie deprimantă, în notă personală.
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE