Amurg

[Johan Klein]

Amurg

 

Culorile amurgului se contraziceau

una cu cealaltă, în amuțirea văzduhului,

schițând întruchipări frânte, rigide, fără cauză.

Lovituri șchiopătânde primea fiecare nour

vitreg în parte, pentru a putea fi perceput

prin delimitări ondulate , de

marginea fiecărei priviri

aglomerate din condiția umană.

Sălbatice percepții tâșniră într-o clipă,

din fiecare privire adolescentină,

care iși ridicase

fruntea dezarmată înspre acest

mileniu de contraste.

O! dar câți știau oare că dincolo de această

plasmă sângerie bântuiau artiști adevarați?

Câte priviri înțelegeau oare că dincolo

de această capodoperă zăceau suferinzii

de peste vacuri, ce-și alinau suferința

odată cu fiecare culoare din amurg

pe care o căpăta văzduhul?…

Căci doar astfel foamea de amurg

a neființelor boeme era potolită…

 

Johan Klein

[Corina Militaru]

Mesaj interesant! Am citit cu plăcere! :)

[Camelia Ardelean]

Lecturat cu interes!

[Ion Lazăr da Coza]

una cu cealaltă fiindcă e balast! etc.

Textul e interesant, dar cam sărăcuț liric. Recomandăm cu drag acest link: Figuri de stil

da Coza

[Sofia Sincă]

Orice text în versuri sau proză, transmite un mesaj, demonstrând ca literatura, cu ale sale colorituri  se întinde pretutindeni, în multe genuri literare. Delimitarea poeziei de proză este aceea că în poezie se trăiește nu se povestește.

Aici ai un text interesant, mesajul său este dublat filosofic, metaforic, bine alcătuit. Dar nu știu ce este: poezie sau proză?

Oricum, eu am citit cu interes.

Sofy

[Angi Cristea]

Un poem filosofic despre condiția umană si cea a artistului, ființă boemă, damnată a arde (catharsis).

[Johan Klein]

De acord! Nu e mare lucru cu poezia asta dar mă bucur că ați apreciat ! :)