cineva a-ntors clepsidra

daţi timpul înapoi

paşii mei încă se mai poartă

se prelinge-n plinul nopţii

şi ultimul strop de lumină

ca la prima-ncercare

întunericul se agaţă de mine

mi se dilată pereţii văzului

şi cad într-o formă turbată de ceaţă

mă târăsc într-un ochi hibernal

să-mi caut perechea

nici umbră de iubire

amăgitoarele rădăcini

plâng cu spini pe flori

calc pe o piatră

mă aruncă la pământ

şi-ncep…

întotdeauna au fost ei şi ele

dar niciodată eu

în pieptul bucuriilor mele

zadarnic tăcerea ploilor

ridică lumi stinse spre ceruri

absenţa alcătuirii

e un fenomen zilnic trecut

prin ciurul existenţei

fără de mine

scăpările nu au destin

întinderea de mână

cere plin

şi-apoi pieptul în care să-l ţin

până la durere

verdele crescut din umedul lemn

este de moarte crud

nemurire visată

de pianistul care-şi…

tăceri ale umbrelor risipite

ţipete-ntrerupte

îmi toarnă-n auz legări de pământ

aici toate se uită 

când pustiul se-arată 

în coşmaruri păreri

nu ştiu potrivirea strângerii tale 

la braţul meu de există 

durere

sau de-s totuşi potrivirea eu

da

poezia sunt eu

locul în care spiritul şi-a îngăduit 

să-şi arate formele suferinţei

veşnicia unui demult 

scris cu gândul de a fi 

diferit de umbre

lumina picurată 

pe-un drum întunecat şi gol

ca-ntr-un zbor…