dă-mi ochii înapoi

să-mi cer iertare

s-aud cum se-mplineşte-un vis de floare

puterea pietrelor să tac

acum

când pe sub ape tulburi zac

şi mângâierea-ntâiului cuvânt

dă-mi-o 'napoi

cât cerul plânge-n gând

lumina lunii că speranţe nu-s

puterea soarelui când este la apus

da-mi timpul înapoi

pentru plecare

spre-acolo unde niciun zbor nu doare

mi-a fost scris

da

mi-a fost scris

să cobor din înaltul

în care-mi odihneam trupul de păpuşă vie

şi-am lunecat pe un mugur de cer prelins

până la vama ţărânei

El era deja acolo

în dreapta mea

cu o pensetă de magnet într-o mână

aşteptându-mă

iar înaintea-mi

înfipte-n neatins

gratii de lumină blândă

cu ochii mei răniţi

de aşchiile unor corpuri străine

pe care vântul le…

noaptea gâzelor beţive

şi curcubeul foamei

se apropie de gara în care

paşii mei

au aţipit amorţiţi pe peron…

daţi ofrandă ploilor

zâmbete cu trupuri albe

să trăiască

cere găndul omului 

să trăiască

dări peste dări

ca şi cum ar mai avea cateva vieţi viitoare

apoi se lasă bruma pe ochi

sărut sfâşietor…