"Cu admiraţie tuturor doamnelor şi domnişoarelor"

Iubito, iar miroase-a primăvară

Şi cum de tine mi se face dor…

Doar tu mă vezi mereu fermecătoare

Chiar de m-au nins zăpezile-n troian

Și-mi spui că orice zi e-o provocare

Și-n noi trăiește ascuns un magician.

Când o durere stă ascunsă-n zâmbet

Și-o lacrima se zbate-n ochi și doare

Obrazul măcinat de al ei umblet,

Doar tu, pe chipul meu, vezi sărbătoare.

Dacă prin gânduri nu-mi găsesc odihnă

Și-n vise cuibărită stau și îmi e frig

Doar mâna ta mi-aduce calm și tihnă,

În…

Of, iarnă, cât mai stai la noi?

Te uită! Plictiseala-i mare!

Ai început să te despoi

În stări prea lungi, apăsătoare.

Te rog...  ţi-ajunge cât ai stat!

Fă loc ninsorilor cu floare,

Cu tine aici  ne-au îngheţat

Speranţele în buzunare.

− De ce-aş pleca? Nu-i încă timpul

Să cearnă cerul munţi de floare

Şi-n suflete stă anotimpul

Ce-adânc îndeamnă la visare.

Mai stau un pic, când mărţişorul

Se-agaţă-n…

Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu

Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
şi de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul

Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare

Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu

Costel Zăgan, CEZEISME II

Ești cea mai dulce alinare,

Cu tine-adorm și mă trezesc,

Fără subtila ta savoare,

Nici îngerii nu-mi mai zâmbesc.

Am scris poeme pe o rază

Și-am plâns pe versuri de rondel,

Destinului m-am dat în pază,

Rememorând câte-un pastel.

În tine mi-am găsit refugiul,

Mă-`nalți când, lent, mă prăbușesc,

Sau mă salvezi din naufragiul

În valuri aspre, ce-mi lovesc

Însinguratele…

mai dă-mi te rog

un singur cocktail cu visuri

un pai

un cub de sărut criogenat

şi poate

câteva picături de teachers

aprinde candela cu halogen

apoi priveşte eternitatea

pe sub fustă

vezi iubito

moartea nu se epilează

şi nici tanga nu poartă

pe cine eşti tu geloasă

Repoziționăm starea de agregare a cuvântului,

rostind în genunchi rolul

 să-i dăm voie

să se apere și să aleagă,

zi sau noapte, somn sau zbor.

Sinapsele dintre litere se destind ușor

să pot pătrunde doruri mute,

mistuitor pârjol de zbucium îndelung tocit.

Un verb ce epatează deschiderea…

           Acest cântec sumerian l-am descifrat de pe o tăbliță de lut din care rămăseseră pe ciob scrise doar cuneiformele pentru ''regina Ninlil'' și ''sărut''. Virgulele aparțin autorului.

''Pe umărul gol,

ca obrazul subțire 

al mărului,…

ascult armonia singurătății 

se plimbă pe străzi obscure în taxiuri galbene 

între noi doi furtunile electrizează patul lui Procust

nu-mi muri ca șarpele timpului

la asfințit

doi stâlpi doi guguștiuci doi pași 

mă poți sfinți cu tăcerea iubirii

care scutură pomii de vise cu gratii

"Numai într'o lume cu un înţeles adânc sau cu

un adânc înţeles e posibil tragicul."

(Pietre pentru templul meu - L. Blaga)

De-aş săruta culoarea pierdută-n curcubeie,

În luminarul nopţii te-ar fremăta o şoaptă

Şi, încrustată-n taine, m-ai răstigni nedreaptă

Pe un mărgean de lună ce-alunecă-n bordeie.

De-aş săruta cuprinsul în necuprinsa-i zare,

Mai lasă-mi Începutul, încet, să mă răpească,

Iar…

Ninhursag

grăitu-a din nou către Ninlil:

''Ești încă timpului copil,

dar trupul tău e înflorit

atât de crud în foamea de rodit.

Să nu ți-l vadă dezgolit

nici Eufratul, nici…

Crai nou luminează sfiit

Izvorul cu apă verzuie,

O ciutură,-n plin asfinţit, 

Își leagănă cumpăna şuie!



Viaţa se mişcă sub pietre

Şi-ascund nibelungii, comoara,

Velinţe de muguri pe vetre,

Ne-aşterne la uşi - Primăvara!



Oftează câte-o duduie,

Cu foc, dup-al său Dragobete,

Încinsă, pare-o căţuie,

Cu jarul aprins, pe-ndelete!



A dat primăvara, în…

Ninge pe sub felinare,

Vin ninsorile-n convoi,

Ninge fără de-îndurare,

Ninge aprig peste noi.

Vin ninsorile-n convoi

Cenușii și înfoiate,

Iar din cer aduc puhoi

De steluțe înarmate.

Ninge fără de-îndurare,

Ninge dens și viscolit,

Nici un sunet ecou n-are,

Albul, tot a pârjolit.

Ninge aprig peste noi,

Ninge crunt, apocaliptic,

Vom rămâne doi eroi

Gravitând prin nea,…

În cadențată trudă, firavă și cernită,

o umbră rătăcește printre secunde vii,

ding-dang... un orologiu în asfințit palpită,

contururi ruginite frâng spații cenușii.

printre macarale oameni păsări
când sus, când jos
un secol plin de invenţii
magistraţii se ceartă
la bară ajungem vinovaţi
din ochii noştri pleacă idei
avem cuvinte pentru nopţi
şi gesturi pentru ierni
suntem statui printre zborurile altora
când sus, când jos

o plutire albastră-n albastru

cer  în cer

linişte

alunec uşor

încet

 mă dezbrac

de ieri

de azi

de dorinţe

înăuntrul meu

doar talpa lui dumnezeu

pe cenuşa sufletului

alunec

O, mamă, câte griji porţi zilnic tu în tine

De-ar fi să ni le spui, ai întrista o lume!

Şi câte lacrimi verşi, ce frică te-mpresoară

Când stai de mă veghezi ca boala să dispară.



Spui rugăciuni în şoapte, te-nchini pe la icoane,

Eşti salcie aplecată spre mine plângătoare.

Genunchii ţi-s  jăratec, altarul – al tău suflet,

Durerea ţi-e ofrandă,  iubirea – un descântec.



Stă răstignit şi cerul de-atâta închinare,

Cucernic  te priveşte  cu…

Mă doare noaptea din privirea ta,

Da`-n ochii-ți reci, străpunși de găuri negre,

Chiar fără lună, m-aș abandona,

Simțind povara clipelor funebre.

Aș bea cu tine-un strop de infinit

Din cupa vieții, plină cu otravă,

Și colindând sub norii de grafit,

Am semăna furtuni și-am cerne pleavă.

Chiar sufletul mi l-aș amaneta,

De-aș ști că ziua-ncepe iar cu tine,

Cu anotimpuri calde-aș cocheta,

Să-mi…

Marmură neagră,

 cerul

învăluie pământul,

freamăt

sub talpa universului.

Când nimicul dezbracă tăceri,

răzvrătite chemări,

gândul se întinde dincolo

de glacial privire a lunii,

la ora în care

morţii îşi ridică nisipul,

nelinişti prelungite,

 sunet grav înfipt,

în abisul în care m-am instalat.

învolbură sorginţi necunoscute.

Prin atâtea…

Povestea colbăită ne-a parvenit meschin,

că un copil ar fi săpat o groapă

ca-n ea să mute marea

cu pumnii plini de apă.

Așa, după ureche,

ne cântă Augustin.…