A murit poetul, versu-i stă de veghe,

Lacrima luminii se preface-n sare,

Nerostit cuvântul strâns de aspra-i zeghe

S-a topit pe-altarul strâmt dintre hotare.

Posedat de temeri, prins în plasa lunii,

Prin furtuni de gânduri – veşnic chinuit,

Şi-a dorit s-aşternă  zorii-n hăul lumii

Plăsmuind nuanţe fără de sfârşit.

Cine să-nţeleagă plânsu-n strana nopţii,

Cui îi pasă oare,  de cât a trudit?

Într-o lume…

Revărsatu-S-a-n  lumină

Peste noi – şi-i sărbătoare

Şi-n nemărginta milă

Lumea asta pieritoare

A primit înveşnicirea,

Sfântă, tainică-ntrupare,

Preschimbându-ne căderea

În urcuş spre  înalţare.

Prunc născut dintr-o fecioară

Pogorât din cele-nalte,

Mântuirea ni s-arată

Biruinţă peste moarte.

Îngerii vestesc minunea,

Cer, pământ –  în sărbătoare

Magii ne arată…

Cea mai frumoasă  femeie a acestei lumi

este o necunoscută.

Am zărit-o  la graniţa dintre linişte şi nelinişte,

durere şi bucurie.

I-am simţit furtunile dinlăuntrul sufletului

şi apusul răsfrânt  peste grijile zilei.

Primăvara i-a rodit ţarina,

iar floarea iubirii şi-a cerut dreptul la lumină.

Pe faţa ca un nou răsărit de soare

a fost arborat zâmbetul împlinirii.

Cea mai frumoasă mamă a acestei…

Peste Iaşi, cerul îşi lasă

Zbucimul în fulgi lunatici

Şi-n lumina zdrenţuroasă

Pare-un zbor de fluturi jalnici.



Nimeni nu vede soborul

Rătăcit în toiul nopţii,

Doar poetul - călătorul

Printre umbrele cetăţii.



Pare trist, puţin apatic

C-a plecat fără de veste,

Vântul şuieră zănatic

Printre turlele semeţe.



Sub zăpada-ndoliată

Pier iubiri istovitoare,

Inima nu-i mai tresaltă,

Urma paşilor dispare.…