Datoare ploii

[Ada Nemescu]

Motto:

" Ea era frumoasa ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pamânt."

Nichita Stănescu - Evocare

...câteodată

îmi spune că sunt minunată

mă sărută pe gât, fiorul se scurge, nu ştiu până

când...

uneori e rece, e dulce, pe buze mi se lasă sărutată

se prelinge până unde?

altminteri mă strigă, mă îneacă, mă poartă până mai încolo

mă ţine atârnată ca de-o toartă

mă las stropită, se lasă sorbită

necesară ca iubirea

plânsă tot ca ea

scăpată din cerul prea sus ca din poală

n-o uit,

n-o uit, o şoaptă i se rătăcise beteagă

am pus-o butonieră la suflet

durerea să-mi treacă

una din tâmple zvâcnea adorată

stânga era doar...mirată!

armata de nori, să o logodească ar vrea cu unul din zori

s-ar naşte, desigur, rouă pe iarbă sau o lacrimă întreagă, ori...

oh, ploaie, mi-eşti dragă!

asfaltul mă minte

nu-i cred jurăminte

pe brânci să-ţi aştearnă, de ieri până-n toamnă

câte-un astăzi şi-un mâine - pomană

echilibru şi nadă genelor cuminţi

simţi?

[Ada Nemescu]

Alex, dragă, împart cu bucurie ploaia mănoasă și acest spațiu încărcat de poezie!

Sărbători cu bucurii și sănătate! aDa

[Ada Nemescu]

Dragă prietene, Grig...

Încântată sunt de acest comentariu, o deslușire măiestrită, care mă onorează.

Sărbători cu bucurii! aDa

[Ada Nemescu]

Se cuvine să nulțumesc din nou, Valentin Stănescu!

Cuvintele înfloresc, primăvară!

Sărbători liniștite, în tihnă și mulțumire,  aDa

[bolache alexandru]

Toți suntem datori ploii! Tuturor ne dragă! O poezie frumoasă încărcată de sentimente!

[Grig Salvan]

O poezie ce transcrie frust și nesofisticat o trăire intensă și vibrantă, un fel cutremur al sufletului prins în cuvinte, un joc săltat de cuvinte ca un șotron pe asfalt. Un discurs de dragoste pentru ploaia caldă, insinuantă, învăluitoare și nespus de tandră.

[Stanescu Valentin]

aDa, ce frumos au izvorât cuvintele din stei...

 

Inflorirea cuvintelor

                                                                     „ izvorul cuvintelor din stei

                                                                                   îl trăiești cum poți, nu cum vrei”

                                                                              ADA Nemescu

 

Intre zori şi amurg,

vremuiesc aşteptarea,

sunt nisipul ce curg

în con cu visarea.

 

Clipe ard şi se sting,

lasă în urmă cenuşă,

din amintire le-ating

când le văd după uşă.

 

Ele se-aşează-n grădină

prea-rânduind cumintele,

blândă tăcere-n lumină,

 

trecerea mea acum tace

înflorindu-mi cuvintele:

buchete imense de pace.

[Ada Nemescu]

[Ada Nemescu]

@Stănescu Valentin, mai frumos este comentariul oferit! mulțumiri! Și ce contagioasă frenezia cuvintelor încât îmi vine să mai scriu. iubesc ploaia - mănoasă și vie, generoasă, esența vieții! Măsurată la o altă scală valorică, așa este și viața omului, un drum între cer și pământ. 

 izvorul cuvintelor din stei

îl trăiești cum poți, nu cum vrei

o măsură de treci de liman

pierzi liniștea, o cauți în van

izvorul cuvintelor e un dar

să nu-l risipim în zadar

mulțumiri, aDa

[Ada Nemescu]

@Denisa Curea-Popa,  dac-aș fi minunată, n-aș mai fi alungată... dar știi cum se spune, singura certitudine este schimbarea! aDa

[Ada Nemescu]

@Tudor Cicu, sunt onorată de asemenea cuvinte. Un imn stropilor de ploaie efemeri... mulțumiri, aDa