Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Pop Dorina Sep 21, 2019. 8 Răspunsuri 6 Îi place
Dă, mă, un leu! Care dă, mă, un leu? Pată pe retina oraşului, trecea printre oameni, cu hainele ei ponosite, ca nişte aripi de păsări cenuşii. Fie iarnă, fie vară, Maria părea că nu iese din…Continuare
Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Ion Lazăr da Coza Sep 18, 2019. 10 Răspunsuri 5 Îi place
Îi simți prezența, în pat, la spatele ei. O respirație rece îi înfiora ceafa. Brațul bărbatului o cuprinse și o trase spre el. Un șarpe urca de la glezne spre coapse și apoi spre sâni.…Continuare
Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Nikol MerBreM Apr 21, 2017. 7 Răspunsuri 9 Îi place
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi, când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un…Continuare
Cuvinte cheie : proza
Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Agafia Drăgan Ian 13, 2017. 4 Răspunsuri 4 Îi place
Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detaşam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoşteam. La început, încercasem să mă mint, să te…Continuare
Postat în Septembrie 1, 2019 la 12:00pm 6 Comentarii 7 Îi place
Te întrebi ce fac?
Stau în planul sferic
al unui gând,
cu faţa întoarsă spre apus
citesc, iubesc sau tac,
despic amurguri
cu umbre de la răsărit;
din ziduri curg păpuşi de ceară
şi dintr-un capăt până-n altul,
un pianist nebun repetă
acelaşi monoton motiv,
se împiedică mereu de acelaşi prag.
Mă întrebi, ce fac?
O, iarăşi scriu, vorbesc năucă,
pe clape de pian dezacordat,
aceeaşi…
ContinuarePostat în August 23, 2019 la 1:00pm 9 Comentarii 7 Îi place
suntem doar noi
fiecare cu singurătatea lui.
Pasărea din inima nopții
clatină tăcerea împietrită-n aer.
Îmi faci semn s-o las
să-și potolească setea.
Drumul ce-i stă înainte pare fără sfârșit
deși mai este atât de puțin.
Ne-am asumat orce risc când am pornit,
până și pustiul…
se izbește
de zidurile camerei,
deschide fereastră să iasă!
Simt tălpile cum
se afundă-n clipă.
Poate nu…
ContinuarePostat în August 1, 2019 la 10:00am 3 Comentarii 5 Îi place
Există
o clipă care mă pândește
cântărindu-mi destinul
creierul
inima dezgolite de iluzii
să le întoarcă în piatră
și dacă
mai rămâne ceva
quantum satis
până când cocoșii unui alt răsărit
desferecă obloane
și toți morții refugiați în mine
încetează să mai joace telegraful fără fir
(neștiind că refugiul lor este subterfugiul meu)
am să mă aflu
dezrobită de…
ContinuarePostat în Iulie 28, 2019 la 10:30am 9 Comentarii 5 Îi place
De astăzi,
mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,
încât o aud cum se rostogolește,
închisă într-o sfera albastră.
Acum, pot despica jumătatea mea de cer
să ajung la mine,
fără să simt în ce parte se înclină balanța,
pot semăna vântul cu flori de miozotis
să nu-mi fure urmele.
De astăzi,
mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,
încât captivă în trupul meu învață să…
ContinuareLa mulți ani cu sănătate!
Mulți ani cu bucurie și sănătate!
La mulţi ani cu sănătate şi bucurie! Mi-ar plăcea să vă mai citesc, dragă doamnă!
Cu drag,
Nikol
La mulți ani! Sănătate și zile senine!
La mulți ani!
Mulțumesc mult pentru urări, Agafia!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor