O, mamă, câte griji porţi zilnic tu în tine
De-ar fi să ni le spui, ai întrista o lume!
Şi câte lacrimi verşi, ce frică te-mpresoară
Când stai de mă veghezi ca boala să dispară.
Spui rugăciuni în şoapte, te-nchini pe la icoane,
Eşti salcie aplecată spre mine plângătoare.
Genunchii ţi-s jăratec, altarul – al tău suflet,
Durerea ţi-e ofrandă, iubirea – un descântec.
Stă răstignit şi cerul de-atâta închinare,
Cucernic te priveşte cu semne de-ntrebare,
Din ce aluat eşti mamă, de unde-a ta putere
În trup fragil ca macul să porţi aşa durere?
Şi inima, săraca, din ce-i făcută, mamă,
Să-ndure suferinţe ca sufletul prin vamă?
Mi te topeşti ca ceara, destinu-i ca o ceaţă,
De unde ai lumina ce-ţi arde acum pe faţă?
Ah, ştiu de unde vine! Izvorul cu iubire
E nesecat în tine din clipa de zidire,
Când Dumnezeu alege să porţi în tine viaţă
Îţi picură credinţă şi mirul cu speranţă.
Adaugă un comentariu
Încerc, Iris! Mulţumesc!
Mereu mă bucură popasul tău!
Doamnă Agafia, vă mulţumesc!
Domnul da Coza, îmi mai trebuie un rând de ochelari!
Ce m-aş face fără ochiul dumneavoastră vigilent?
Mulţumesc!
Izvorul cu iubire
E nesecat în tine din clipa de zidire," Frumoasa poezie!
alaut? v11
Virgulă după făcută, v13
O poezie cam prea convențională.
da Coza
Camelia, mulţumesc!
Uneori pun mai mult suflet decât metafore...
Doamnă Sofia, această poezie a fost începută într-un moment mai dureros, poate de asta e mai mult o jelanie!
Vă mulţumesc!
Laura, mulţumesc!
Impresionante versuri! Admirație!
Odă mamei. Dar atât de elegiac. E un plâns... O jelanie.
Dar... asta e.
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE