Doar tu

[Veronica Șerban]

Doar tu mă vezi mereu fermecătoare
Chiar de m-au nins zăpezile-n troian
Și-mi spui că orice zi e-o provocare
Și-n noi trăiește ascuns un magician.

Când o durere stă ascunsă-n zâmbet
Și-o lacrima se zbate-n ochi și doare
Obrazul măcinat de al ei umblet,
Doar tu, pe chipul meu, vezi sărbătoare.

Dacă prin gânduri nu-mi găsesc odihnă
Și-n vise cuibărită stau și îmi e frig
Doar mâna ta mi-aduce calm și tihnă,
În somnul alb, pe tine doar, te strig.

Și-mi înfloresc livezile din suflet
Când pașii tăi spre mine fac cărare,
Din șoaptă, mă preschimbi în dulce zumzet
Doar tu, iubirea mea ocrotitoare!

Veronica Șerban

[Ion Lazăr da Coza]

ascuns \ ascunsă de înlocuit unu.

Într-adevăr, v4 trebuie reconstruit din temelii.

Ca să îndulcim cât de cât cezura din v10, sugerez:

Și-n vise cuibărită stau și îmi e frig > Și-n vise, cuibărită, stau și îmi e frig

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

versul patru din prima strofa e fortat, măsura e depăsită cu mult. Versul al doilea din penultima strofă are o tulburare ritmică din cauza cezurii bruste de la stau, urmată de două silabe accentuate, si imi, procedeu literar nepermis.

Mesajul e frumos, lirismul e cald, pe alocuri, imagini reusite.

[Sofia Sincă]

Poezie de dragoste... cam mult patetism.

Dar curge bine.

Sofy