Artă și-un pumn de țărână

[Mariana Suciu]

În cadențată trudă, firavă și cernită,
o umbră rătăcește printre secunde vii,
ding-dang... un orologiu în asfințit palpită,
contururi ruginite frâng spații cenușii.

Reflexe-nfiorate în castanii pupile,
declinul și tristețea, naiade-nsuflețesc,
mici zee deghizate în lacrime gracile 
recuceresc adâncuri și pașii-i definesc.

Se conturează-n licăr un drum ce epatează
prin profunzimea mută în care răni ghicești;
sunt ochii-n care frigul, gol umed decupează
și-n seri fară de lună, ard torțe nefirești.

Crepusculară-i calea... simboluri solitare
o străjuiesc profetic - în sine, rând pe rând 
se ordonează anii, dureri murmurătoare
coboară-n nemurire pe treptele din gând.

Prin pumnul de țărână și-amar, divinitatea,
alăturea cu viața a-nvrednicit c-un țel,
(sub semnul lui să-și ardă, în vers, sinceritatea), 
un veșnic singuratic, un trubadur rebel.

L-ați întâlnit, desigur, și voi - măcar o dată
în piept fiorii tandri profund v-au răscolit,
mângâietor cuvântu-i cu-o ne'nțeleasă artă
v-a recompus în inimi ce-n van ați risipit.

Poetul, el... prin rime, înnobilând durerea,
când trece demn prin spinii ce-n suflet i-au crescut,
vă dăruie prin jertfa-i, voință și puterea
de-a reclădi pe creste tot ce credeați pierdut.

[Mariana Suciu]

Drag popasul d-voastră d-na Silvia. Mulțumesc!

[talpos silvia]

Trăiesc prin versul tău, suspinând trăiri vieții.

Felicitări!

[Mariana Suciu]

Drag semnul d-voastră de popas, d-na Mihaela Chitic.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc frumos, Angelina.

Prețuire,

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc d-na Agafia Drăgan.

Prețuire,

[Nădejde Angelina]

"L-ați întâlnit, desigur, și voi - măcar o dată
în piept fiorii tandri profund v-au răscolit,
mângâietor cuvântu-i cu-o ne'nțeleasă artă
v-a recompus în inimi ce-n van ați risipit."

Drag, de versul tău!

[Agafia Drăgan]

Prin pumnul de țărână și-amar, divinitatea,
alăturea cu viața l-a-nvrednicit c-un țel, 
sub semnul lui să-și ardă, în vers, sinceritatea 
și să rămână veșnic un trubadur rebel." Pretuire!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos pentru semnul de lectură, d-na Constanța Popescu.

Prețuire,

[Mariana Suciu]

O părere foarte importantă pentru mine. Vă mulțumesc că ați revenit cu explicații, dle Iordăchescu.
Recunoștință,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mariana,

Voi încerca să fiu mai explicit! Textul are miez. Având în vedere acest lucru, din punctul meu de vedere, el ar trebui revăzut după un anume timp, nu pentru că ar avea greşeli sau neconcordanţe ci pur şi simplu pentru că viziunea ta va înainta. Vei privi, după un timp, un text dintr-un alt unghi. Ajungând într-un alt unghi vei reuşi să-ţi dai seama dacă textul mai poate fi şlefuit, dacă anumite elemente constitue balast în acel text şi trebuie eliminate sau dacă anumite exprimări pot fi îmbunătăţite sau nu. Reia un text pe care l-ai scris acum un an sau doi şi vei constata singură ceea ce-ţi spun!

Sunt texte pe care le-am scris acum ceva timp, reluându-le acum am constatat că unele nu-mi spun nimic, altele sunt ambigui în exprimare şi trebuiesc mult modificate, iar la altele lucrurile sunt ok.

Dintr-un număr de 100 de texte pe care le-am scris, să zic, eu n-aş păstra decât vreo 10 în forma în care sunt. Restul, într-un fel sau altul, fie trebuiesc modificate, şlefuite, fie trebuie să renunţ la ele pentru că nu-mi spun nimic. Ceea ce ţi-am spus este o părere personală şi nu se constitue într-o critică. Am învăţat şi eu de la alţii. Şi au avut dreptate. Tocmai pentru că este un text bun, merită revăzut la o perioadă de timp când vei fi total detaşată de mesajul lui. Şi atunci vei găsi cu siguranţă posibitatea de a-l aprecia din alt unghi. Timpul ajută în acest caz pentru a te autoevalua în ceea ce priveşte mesajul şi forma unui text.

Cam asta am vrut să spun! E pur şi simplu o părere!

Complimente,