Iubito, a-nflorit laleaua

[Stanescu Valentin]

Iubito, a-nflorit laleaua

şi-n astă clipă-mbobocită

timidă sare micşuneaua,

gradina toată-i înverzită.

 

Miracol! Florile de gheaţă

din geamul casei părăsite

ne-au inundat în dimineaţă

înmiresmate şi gătite.

 

A mai trecut un an în gol

şi-nlăcrimat privesc cu dor

cum mă-nconjoară în ocol

un "V" condus de un cocor...

 

Dă salcia din ram duios

exces de verde-n clorofilă

şi ne pictează unduios

în calendar o altă filă.

 

Şi ceru-a amuţit în cale

şi nu se-ascunde după nor

priveşte vălul de petale

înfăşurat de vânt în zbor.

 

Iubito, a-nflorit laleaua,

tresaltă clipa-n noi sprinţară,

să hoinărim prin crâng spre steaua

unui amurg de primăvară!

[Denisa Curea-Popa]

Parcă-mi pare rău că abia acum am ajuns să citesc... Minunat!
Hristos a înviat! Bucurii infinite vă doresc!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, recunosc faptul că majoritatea poeziilor mele sunt la prima mână. Unele ies chiar de la prima pană, altele sunt greu de îndreptat. De fiecare dată când încerc o şlefuire a lor mă opresc şi îmi spun că nu îmi place. Mulţumesc pentru lectură şi sfaturi despre aşezarea cuvintelor.

[Vasilisia Lazăr]

O poezie superbă, poate și pentru că ați presărat și o undă de tristețe/regret/nostalgie în strofa a treia.

[Stanescu Valentin]

Chris, după acest amurg de primăvară voi reveni cu nişte Valente de sezon. Am avut mână să transcriu ceea ce mi s-a spus de către muză. Poeziile frumoase se scriu după ce adoarme amurgul.

[Stanescu Valentin]

Alexandru, nu ştiu să spun care este cea mai frumoasă poezie pe care am scris-o dar aceasta este una dintre ele. Mulţumesc pentru că eşti încă un admirator al ei!

[Chris]

frumos, mai ales ultima strofa!

[bolache alexandru]

Ce poezie frumoasă! Versurile curg lin ca într-o baladă de primăvară. Ați descris atât de frumos trecerea timpului în care bineînțeles și-a făcut loc și iubirea...

[Stanescu Valentin]

Ramona, amurgul de primăvară nu se  zăreşte sub griul unor nori care nu aduc ploaia roditoare.

unde-i roşu-n mii de tonuri?

unde-i steaua de amurg?

toate decantează-n conuri

 cu nisipul toate curg...

 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Atâta  pasiune, atâta iubire într-un ”amurg de primăvară”

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, ultima strofă îmi place foarte mult. În fapt, a fost prima scrisă din gând, pe care am repetat-o şi i-am adus această formă pe drumul din grădină la foaia de hârtie, celelalte urmându-i ca şi cum cineva mi le dicta... Să ni se lumineze mintea şi să ni se întărească trupul. Sărbători fericite!