Datoare ploii

[Ada Nemescu]

Motto:

" Ea era frumoasa ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pamânt."

Nichita Stănescu - Evocare

...câteodată

îmi spune că sunt minunată

mă sărută pe gât, fiorul se scurge, nu ştiu până

când...

uneori e rece, e dulce, pe buze mi se lasă sărutată

se prelinge până unde?

altminteri mă strigă, mă îneacă, mă poartă până mai încolo

mă ţine atârnată ca de-o toartă

mă las stropită, se lasă sorbită

necesară ca iubirea

plânsă tot ca ea

scăpată din cerul prea sus ca din poală

n-o uit,

n-o uit, o şoaptă i se rătăcise beteagă

am pus-o butonieră la suflet

durerea să-mi treacă

una din tâmple zvâcnea adorată

stânga era doar...mirată!

armata de nori, să o logodească ar vrea cu unul din zori

s-ar naşte, desigur, rouă pe iarbă sau o lacrimă întreagă, ori...

oh, ploaie, mi-eşti dragă!

asfaltul mă minte

nu-i cred jurăminte

pe brânci să-ţi aştearnă, de ieri până-n toamnă

câte-un astăzi şi-un mâine - pomană

echilibru şi nadă genelor cuminţi

simţi?

[Ada Nemescu]

@Tudor Cicu, sunt onorată de asemenea cuvinte. Un imn stropilor de ploaie efemeri... mulțumiri, aDa 

[Ada Nemescu]

@Maria Mitea, așa este ploaia, o călătorie inițiatică unind cerul cu pământul...mulțumiri, aDa 

[Stanescu Valentin]

Doamne, aste e ploaia pe care o aşteptam! O poezie în vers liber care zburdă prin toate ungherele sufletului către împrimăvărire. Sunt şocat de cât de frumos s-au aşezat toate gândurile îndelungii aşteptări. Foarte frumos, cât un volum de poezii! Să îmi revin şi voi reveni la izvorul cuvintelor din steiul aDa.

[Denisa Curea-Popa]

O căutare a sensului in mijlocul schimbărilor și al furtunilor emoționale. Dacă -ți spune că ești minunată, să o crezi pe cuvânt.  Cu bucuria lecturii trimit si eu un gând ploii

simt...
te aud când vii cu stropi de cuvinte pe tâmplă,
curg şi eu înspre tine, molcom, ca o lumină stinsă în umbră
mă îmbraci în respiraţii ude, îmi verşi cerul pe piele,
și-apoi fugi, lăsându-mă flacără-n vânt,
dar mă întorc, mereu, să te beau din privire,
tu, ploaie domoală, cu gust de iubire.

[Tudor Cicu]

O „ploaie necesară ca iubirea și plânsă tot ca ea” (un vers frumos !) într-un imn adus stropilor de ploaie ce cad... neștiind ce dureros le devine pământul de nu-i „cred în jurăminte.”.  Place!

[Maria Mitea]

Sublim!  curge ca o apă poemul, și-n a doua strofă atinge pământul.