Cu rochia fără buzunare,

mă plimb printre zile,

prin ploile de gânduri sinucigașe...

nu am nici carduri, bani, poeme,

scrisori sau atestate, nici chipul printre astre...

haina-mi boțită nu arată ce scump material

mi se tocește  înăuntru,

învăluitor vi se arată pe afară.

Frigul străinilor  îmi schimbă calea,

conturată cu greu în taină.

Nu-i bun popasul și rescriu traseul

între două sistole obosite.

Liberă,…

Sora mea, piatră, ascunde-te

în zânele bune, în meșteri olari,

în vinul din cupe

și în tot ce ține

de fantezia căderilor...

rostogolită, pulbere

astrală, pentru amețit poeții...

atunci sora mea, stâncă,

îți ascult

conferința de presă,

despre cum să șlefuim cuvântul

până devine caolinul aristocrat

pentru a construi labirintul timpului.

Doamne, dă-mi puterea să cunosc diamantul!

Știi, n-aș vrea să fiu când clopotele fac strigarea...

cu numele meu de femeie,

stric echilibrul, ieșind din rând.

Lacrimile bocetului le voi face agheasmă

și vei dansa rumba

pe un nisip încins, rezervă clepsidrei

uitate de soartă, întoarsă pe toate părțile,

doar să iasă din ea lozul câștigător.

Eu cu mâinile pline de așteptare,

te voi îmbrățișa până la ziua de apoi,

acolo în umbra caldă a gândului

te întoarce cu…

Îngerii nu sunt blonzi,

cu fețe de copil bosumflat,

când dimineața vine prea devreme...

Eu, copilul sorții,

cu fluturii prinși în gene, desenez

vitralii cu emoții,

topind privirea care urca treptele.

Nu-mi spune cum doare tăcerea,

ce-și are locuința în suflet...

Vorbele, prea mici…