Am visat în visul tău,

mă căutai, cu soarele aprins,

mă căutai cu lanterna lunii,

treceai peste anotimpuri,

pe piscuri de munți...

când am aflat, am ieșit din vis

cu mâna întinsă, ți-am șters noaptea

de pe ochii triști

și am îmbrăcat rochia de flori

pregătită să-mi dezgolească…

Dacă pun cap la cap iubirile,

ajung lângă sicriu

și acolo nimeni nu le îmbrățișează,

nu le ocrotește,

se miră, risipă de sentimente

călcate în picioare lângă moartea

răbdătoare la capăt de drum...

Dacă fac un covor de fapte bune, rele,

lângă groapa căscată, cine-și mai amintește…

Cineva se încalță cu pașii mei,

mi-i poartă prin colb,

îi șterge prin livada cu gânduri

și mi-i așează la ușă, apoi

să-mi fie gata de drum.

Eu mă minunez de ce 

nu am plecat cu arca aceea în care

mai era un singur loc liber, destinat

nehotărâților...

ți-l cedasem ție știind că mă…

Îmi amintesc diminețile scurte,

care-mi legau pașii pe lângă umbra casei,

îmi țineau de urât și-mi sprijineau singurătatea...

Acum, o ploaie suportată ca exercițiu

spălării de păcate,

îmi ține frâul liber,

când știu că orice se întâmplă

în jurul meu, mă înalț...

Pictez vitralii pe retina…