Resimt nemărginirea

[Corneliu Neagu]

Pe culmea neuitării ajung câteodată

temutele dileme ce parcă mă străpung

cu amintiri găsite în ceața alungată

de vânturi rătăcite la margine de crâng.

Iar de privesc tăcerea apusului de soare,

când la sfârșitul zilei dispare după deal,

în gândurile mele, fără să vreau, apare

o miză retrezită din somnu-i hibernal.

Venită fără veste, în prag de așteptare,

cu note de rezervă, din portativ rescris,

își caută-nlăuntru o muză protectoare

rămasă adormită în somnul fără vis.

Și parcă, dintr-odată, o muzică cerească

se-ntinde pe văzduhul căzut din infinit,

iar karma fericirii, cu-o voltă nefirească,

se-așază în tăcere pe sufletul-mi cernit.

Resimt nemărginirea visării resetate

cu muzica ce vine pe neuitatul drum

pe partituri rescrise de muzele plecate

din rimele găsite într-un poem postum.

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Vasilisia Lazăr, ca întotdeauna, comentariile dumneavoastră ajung la esența ideilor exprimate de poet. Nu sunt cuvinte de complezență ci evaluări critice făcute cu responsabilitate și, în același timp, cu vocația neprețuită a prieteniei. Vă mulțumesc cu cele mai frumoase sentimente de prețuire și respect!

[Vasilisia Lazăr]

Și parcă, dintr-odată, o muzică cerească

se-ntinde pe văzduhul căzut din infinit,

iar karma fericirii, cu-o voltă nefirească,

se-așază în tăcere pe sufletul-mi cernit.

Această juxtapunere între existența idealizată din imaginație și realitatea cotidiană subliniază un aspect fundamental al condiției umane: nevoia de a visa și de a crea universuri paralele ca forme de adaptare în fața adversităților.

Minunat poem, nu vă deziceți deloc. Nu știu de unde vine atâta imaginație și atâta creativitate, având în vedere că tema, în general, e aceeași. Mă uimiți cu fiecare poem.

[Corneliu Neagu]

Nu oricui îi place frumos și nostalgic, de aceea îmi este greu să deduc ce impresie ți-a făcut poezia...

[Chris]

frumos si nostalgic...

[Corneliu Neagu]

La fel și comentariile tale, prietene drag Grig Salvan, se aștern pe corzile vibrante cele mai sensibile ale sufletului meu...Mulțumiri alese cu drag și prietenie!

[Grig Salvan]

Ori de câte ori deschid un poem semnat Corneliu Neagu 

„parcă, dintr-odată, o muzică cerească

se-ntinde pe văzduhul căzut din infinit”

Citesc și recitesc de obicei de câteva ori poemul care devine un fel de încântare audio-vizuală.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc cu drag și prietenie, Denisa! Cuvintele așternute de tine despre poezia mea mi-au mângâiat sufletul și gândurile!

[Denisa Curea-Popa]

Tăcerea devine sunet, iar visul o partitură rescrisă în ecoul muzelor adormite.

Admirație!