Mă grăbesc spre porturi necunoscute.

Cu o traistă de gânduri

și o batistă de emoții.

Drumul spre înainte mă absoarbe

ca o gură hulpavă, de parcă

acum învăț să trăiesc.

E marea lecție a vieții.

sufletul plecat mă pune la încercare.

Dumnezeu mă pune la încercare.

Nu am voie să-mi depășesc dimensiunea,

am lucruri de făcut.

Din ochii secați, valul de putere izbucnește.

Respir încet, să nu-mi…

Se-ascund în mine aripi de condor,

încălecându-se în zbor sihastru.

Știu că pot fi atunci și cascador

aterizat într-un decor albastru.

Și fug de-abisul norilor străpunși,

plutind într-o derivă căutată,

Asemenea exodului de urși

când Polul Nord încep să îl străbată.

Dar eu am încă aripi de condor,

ce nu-s desprinse din povești cu zâne.

Păstrez în suflet un întreg sobor

de preoți…

Ou de stâncă, ou de piatră,

să mă faci chezaș la tine, 

să mă faci să îți fiu vatră,

ca să pot arde mai bine.

Să-mi pocnească coaja-n șapte,

galbenul să mi se scurgă,

și oricât ar fi de coapte,

 necazuri să nu m-ajungă.

Ou de piatră, ou suprem,

când te voi gândi-n potcoavă,

să-mi iei zilele ce-mi cern

în suflet numai otravă.

Nopțile dintr-o bucată 

să mi le dărui…

Când am să-nțeleg 

că mi s-a frânt o aripă ?

Cea stângă, aripa mea analitica,

ce îmi hrănea iluziile,

dându-le tipar, forme, virgule.

Mi le punea apoi în fereaastră,

să le întregească soarele.

Iluziile mele izbucneau mereu, 

cu forță neașteptată,

ca a apelor tulburate.

Ocoleau vorbele goale și se fixau 

în retina dreaptă, așteptând 

să se coloreze albastru fluid.

Hainele îmi miroseau a…

Sentință venita-nainte de vreme 

din cerul lăptos, din val de pământ

croită din vină sau din blesteme,

cândva primenită în straie de sfânt.

în ghilotina secundei, scurt se arată,

seceră ramul de-abia înverzit,

ciutura veche demult o așteaptă,

dar ea are încă de povestit.

Azurul din ochi, râu se topește

glasul se stinge pe buze ușor,

tăiș de oțel ce carnea strivește

semnează destine,…

Vântu-și cară norii-n vaduri de piatră,

În văzduh se iscă torente de ploi.

Focul urgisește lemnele pe vatră,

În toată zidirea suntem numai noi.

Vorbele rostite stau încă de pază,

Lumini stinse-n grabă, pauzele lungi

Peste noi aruncă luna câte-o rază,

Aprigă e noaptea, să nu mai ajungi.

Stigmate  dospite, răsucite-n rană

Cioburi de regrete năucind simțirea,

Din altare, taine poposesc în…

Mă duc spre iadul ce se-ntinde

cu aripi moi de liliac,

în țesătura ce cuprinde

și pe bogat și pe sărac.

Rămân un secol între lumi

să-mi aflu drum de mântuire

mă înconjoară-atâtea culmi

și nu văd raiul,  de orbire

Sufletu-mi pleacă prin străini,

mă dor genunchii de-umilință,

când rup din mine cei haini

îi las, e calea spre căință

Nu am ales să plec acum,

mă cheamă depărtările,

și-n taina…

De la naștere la moarte

nu este decât o clipă, un pas,

un fir de nisip

ce  alunecă din clepsidră

fără să îți dai seama.

Crezi că trăiești.

De fapt, zbori deasupra vieții

în cercuri largi, repetate,

ca și când ai vrea să înveți drumul.

Dar singurul drum

pe care îl recunoști

este cel spre sfârșitul trupului.

Apoi te muți dincolo,

ca să începi iar să plutești,

desenând aceleași…

Nu-mi cere să respir în avans.

Viitorul nevăzut te-ar paraliza,

muntele te-ar ucide

la jumătatea drumului,

izvorul va fi cascadă fără sfârșit,

iar pământul pe care-l calci

s-ar răsuci la fiecare pas.

Nu-mi cere să mor înaintea vântului.

Ai răbdare să ne scriem numele

pe bazaltul vremii.

Ai răbdare să completăm spațiile 

cu semne de întrebare.

Să ne împărtășim cu esențe de foc,

sa…

Vin vulturi să mă-ntrebe de ce nu stau pe-aici.

Căldura ce răsare din acest loc mă minte

Și chiar de-nfățișarea îmi este de arici,

Nimic nu e în mine, nici rece, nici fierbinte

Continui să respir  alert, în chip aldin,

cu două respirații  nedescifrate -n valuri,

pe una o păstrez, în trup să mi-o mențin

pe cealalt-o arunc aiurea-n ritualuri.

Eram doar doua forțe, un adevăr cuprins

aceeași…

Cine ești tu, moarte hâdă?

te-am văzut de-atâtea ori,

strâmbă, lungă, paparudă

calci, suflându-ți foc pe nări.

Vii cu mâna goală-ntinsă

și te vaieți pe la uși,

cauți viața cea proscrisă

și-i culegi pe cei ce-s duși.

Te urăsc, iubită moarte,

te-am chemat de zeci de ori,

n-ai venit, vise deșarte

mi-ai turnat prin căpriori.

Și acum, când nu te chem,

vii, perfidă și…

Spune-mi, pasăre de lut, 

mai poți iubi ?

Și pasărea de lut își întinse aripile 

ca o boltă a nopții.

Spune-mi vânt de răsărit, 

 mă vrei lângă tine ?

Și vântul de răsărit porni

să bată spre altă direcție.

Tu, liniște de mormânt,

de ce nu-mi dezlegi destinul ?

Și liniștea tăcu, 

micșorându-și umbra.

Atunci am plecat spre alte zări.

Tainele se încolăceau în mine

precum șerpii…

Strigă-mă mereu,iubite, strigă-mă să te aud

Sunt departe, nu mi-e bine. Și mi-e dor de Polul Sud.

Tu ești sudul pentru mine, te-ai cazat fără să știu,

Ca de fiecare dată, când îmi spui, e prea târziu.

Totuși, îți mai caut ochii, mari, jăratic indecis,

Cum mă pătrundeau odată, când era raiul deschis.

Nu-mi doream inel de-argint, sau de aur, de sidef,

Sufletul mi-era centaur  nemișcat în relief 

Și când…

Seninul e tărâmul celor puțini,

celor care nu stau la coadă 

și își primesc porția fără efort.

Nu-ți fie teamă, fată albastră.

Când vei cânta în corul îngerilor

te vor urmări fantomele trecutului

dar tu vei sta dreaptă.

Seninul îți va aparține în eternitate

Atunci vei putea aduna cioburile

pierdute pe trasee întortocheate

si nimeni nu te va mai judeca.

Frica e a celor slabi.

Glasuri necunoscute îmi…

Din sângele înghețat al strămoșilor

îmi croiesc viitorul

Doar o secundă.

Trecutul mă bate pe umăr

cu un rânjet satisfăcut.

Credeam că am câștigat.

Războiul însă, nu este al meu,

e al clepsidrelor întoarse 

și al lămpilor cu gaz ,

trecute prin secole.

Eu celebrez un timp care nu există.

Dar stau pe un prezent continuu.

Pământul e bolnav de un timp.

Își cheamă titanii să-l susțină

Creatorul îi vede gestul disperat

și cu voce înceată, îi spune.

- Oprește-te, vei sângera, 

nu e nevoie de sacrificiul tău!

Pământul se înclină,

zguduind și măturând câteva zone.

Întors în matca lui

gândul îi zboară spre tinerețe

Milioane de povești, de cataclisme,

de dispariții, flori de gheață, valuri de nisip.

Îi e frică să nu se…

Am încetat demult să-mi judec viața

și tot ce se perindă prin jurul  meu.

Distincții fac doar când

depășesc barierele impuse.

Nici pe fereastră nu mă mai uit.

Îmi imaginez cu putere

o lume anostă, gri și insensibilă.

Scrisul mi se cufundă bezmetic în grota minții

și-mi lasă neuronii inimii să zburde liniștiți

Iar ei scot la suprafață relicve, artefacte,

iubiri frânte și aruncate în valuri.

Și, uite așa,…

Mi-e frig.

Un frig de parcă

l-aș fi desenat cu tuș negru

când îmi număram

inelele de sub scoarță.

Primele erau albe, luminoase, zvelte

Ultimele ?

Zbârcite și fără încheiere.

Mai am timp.

Am timp să-mi observ și rădăcinile 

dacă sunt bine înfipte în pământ.

Am timp chiar să socotesc

câte planete am atins

cu degetele înfrunzite,

câte sunt cele cărora

le-am schimbat…

Sunt lacrimă de început, a celui de abia născut

Din spumă albă, val de soare și cu aromă de cicoare

Sunt urma unor pași cerești pe care-n piept îi ocrotești

Când ploaia dă iar să înceapă, cu norii grei, mustind de apă.

Sunt umbră-n dor de lună plină, ce îmi apare în grădină

Cu tot amurgul ce coboară când încă nu știi că e seară

Sunt curcubeu înfiorat,  în șapte suliți marmorat

O vrajă, țesătură fină, din…

Un timp am fost o libelulă solitară.

Îmi purtam cu grație

filigranul pe aripi străvezii.

La întrecere cu fulgii de plop,

scoasă din tipar și realitate

Zburam adeseori, plângând 

spre o destinație neștiută,

nici măcar aleasă la întâmplare.

Eram născută cu aventura plutirii.

Soarele îmi topea delicat argintul

și mă vrăjea până la tăcere.

Acum soarele meu se ascunde

după o libelulă rănită.

Mai…