Măști de tristețe, măști care plâng,

Măști  puse-n silă pe frunți, obraz,

Măști din metale ce dor, ce constrâng

Să n-ai  nici replică și nici răgaz

Îți pui masca  nouă, de catifea,

Splendidă poartă întredeschisă

Și chiar de știi bine, că-i mucava,

O porți, să-ți  primești răsplata promisă.

Da,  suntem măști, într-un iureș nebun

Ne doare azi clipa ce-o pierdem în van

Dar când, iată, masca devine…

Se-nlănțuie tăcut spre noul val

Formule geometrice de bază

Ce multe-s izvorâte din cristal

Venite să ne-ncânte într-o rază.

Trapez, oval sau doar triunghi

Dar numai cercul poate sta la sfat.

Cu decagon, elipsă și dreptunghi

Ne-am regăsi numai  în rezumat

Mă simt în fața geometriei sacre

Pictată-n  aură, ca îngerii-n icoane,

Ce mă  cuprind în zori să mă consacre…

Ești cel ce schimbă totul împrejur,

Și tainele mi le preface-n flăcări.

Tu nu știi cine ești dar te conjur

Să nu cobori pe-aripa altei păsări.

Să mă colinzi în miez de zi și noapte 

Și să-mi aduci un braț de crucifixe

La care să mă pot ruga în șoapte

Rostind doar ce nu pot rosti în vise.

E drumul lung de unde vii, spre casă

Știu că vei face înc-un veac, mai bine

Vii dintr-o lume mult mai…

Nemișcare-n piatră, nemișcare-n dor

Când se-aude-n munte fluier de izvor,

Adoarme-mă-ncet în vechiul pridvor

Să îmi fie somnul, somn, cât mai ușor

Tu  să-mi dai lumina, eu să-ți dau celest

Sărut sfânt pe pâine, când o pui în țest

Tu-mi dai temelia, eu îți dau fiorul

Chiar de am străbate viața cu piciorul

Încă nu cunoaștem gândurile toate,

Din lăuntrul nostru, încă se mai poate

Să uităm răspunsuri,…

Mi s-a dus parfumul frunzelor de nuc

Timpul se oprește, nu mai are loc.

Lumea-i o grămadă ce  pleacă buluc

Să-și caute pacea-n flori de busuioc.

Mi-a spus mie mama, când mă legăna

Să-ti faci din mălin o cunună mare

Și de-o fi sa bată Luna-n poarta ta,

Sub cunună albă sufletul nu moare.

Asta-mi zise muma. Și din rozmarin

Adunat cu grijă si-o narcisa albă 

Mi-am cusut altiță înmuiata-n vin

Și maramă…

De mii de ani există în teama de neant

O ne-mplinire-adâncă, atavică și tristă,

Un gol la o răscruce, periculos, gigant,

Cuvant de îndoială, ce-n suflete persistă.

Că suntem holograme-ale Sursei, fiecare,

E-un fapt incontestabil și fără de soluții

Ne e sortit-o karmă aleasă, pentru care

Trecem experiențe ce pot muta și munții

Și totuși, știm momentul ce ar deschide ușa

Luminii, să pătrundă și cursul să îl…

Eu mă strecor prin labirinturi,

O fac de veacuri, doar tu știi,

În sânge am tone de sloiuri

Să mă înghețe până vii.

Ai fost plecat atâta timp

Că m-am născut de zeci de ori

Și leagănul tău din Olimp

M-a-nlănțuit, ca tu să zbori.

Fantomă de-ai fi fost, erai

Biet trăitor în lumi proscrise

Dar ești eternul, Noul Crai

Din serile cu aur scrise.

Când Luna-ncepe să-și ridice

Încet, securea…

Plecarea ta ce ieri mă-nfiorase,

Pictându-te în chip de corifeu

În apă neagră sufletu-mi lăsase

Știind că am iubit un semizeu.

Acum nu mă mai iert, orice aș face.

Când toți se-adună în Olimpul lor,

Inima mea în cioburi se preface

Dar am uitat definitiv cuvântul, dor

Și încă-mi reaprind neîncetat

În lupta mea pentru posteritate

Puterea de-a salva ce am păstrat

Icoane vechi cu sensuri…

Scriu însă fila îmi rămâne albă

Cerneala se întinde invizibil

Vreau să adun cuvinte într-o jalbă,

Dar rezultatu-mi pare previzibil

Să zugrăvesc tabloul vieții repezi,

Când altă viață mă așteaptă-n prag

Cu ape noi, izvoare și mai limpezi

În care și trecut și viitor se-atrag.

Flăcări din taina nopții am s-ascund,

Când voi depune jurământul pe altar

În zbor de libelulă-am să pătrund,

Renunț…

Se-adună norii și din cerul meu

Încep să cadă vise, rând pe rând

În turn de piatră va fi cel mai greu

Când îngerul mă va vedea plângând

Nopțile-mi sunt încă amfiteatru

Umbra se alipește de-ntuneric

Dar viața asta nu  e loc de teatru

Rămân în spațiul tristului eteric

De-aici până în rai mai e un pas

Când foaia de hârtie va fi albă

Voi ști că o secunda mi-a rămas

Să-mi lege amintirile în…

Mă-ntorc cu sfială să-mi judec trecutul

Văd ani de-ntrebări, văd ani de regrete

Fac pace cu mine, mi-am plătit tributul

Și-mi pun iar icoane pe albul perete

E-o vreme urâtă  înăuntru și-afară

Duminica o trăiesc doar cronologic

Ploaia cea rece se-ntinde spre seară

Toamna asta se desfășoară ilogic.

Pun ceaiul pe masă, mă-ntorc la povești

Cu șalul pe umeri e frig dintr-o dată

Și iar mă întreb, oare…

Din care genă te-ai născut, iubire, 

Și ai venit cu vântul deodată,

Mi-ai spart fereastra și cu o privire,

Ne-ai și făcut transferul, vena-i gata.

Să te primească proaspătă, râzând

Și  să te-ascundă drept în atriul stâng.

Acolo unde-o să-ntâlnești mulțime

De amintiri și vise fremătând.

Și de vor fi prea zgomotoase pentru tine,

Te voi muta mult mai adânc  în mine,

În eu-l ce coboară…

Șterg mesajele grefate în acest spațiu subtil,

Amân zile,  amân date, totul pare-acum ostil

Dar ridic ștacheta vieții, amânările n-au rost

Ele vin precum ereții, nu-mi oferă adăpost.

Strig ca orbul în penumbră, strig în van nu mă aud

Mă-nconjoară cea mai sumbră vijelie-n verde crud.

Și pe cât merg înainte, din amonte în aval,

Sting cu lacrimă fierbinte scenariul de carnaval

Însă plec, mă…

În sarabanda gândurilor tale,

Pătrund încet, sfielnic și tăcut

Mă frânge-un val ce vine din trecut

Cu înțelesuri vechi, orientale

Într-un tunel din care nu răzbate

Nici un ecou, ofrandă sau capriciu

Eu intru renunțând la sacrificiu

Doar ca să văd lumina cum străbate.

Se vor mai întâmpla și alte vise

Închipuiri cu lacrimi de-nceput

Dar din eternele povești rescrise

Doar una pare să mă fi…

Mă rătăcisem demult între cuvintele tale.

Vocea ta mi se-ncuibase în carne 

ca într-o fortăreață.

Credeam că are tonuri diferite 

în funcție de stările mele.

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, ușor răgușită,

uneori amăruie ca ghimbirul.

Un pic de scorțișoară pe suprafață 

când aveai tonuri grave, serioase

si un pic de piper alb când erai supărat

Îmi aducea uneori un parfum de tutun olandez

amestecat…

Mă încearcă o emoție cunoscută.

Ce-mi pare  că o trăiesc ca la început,

cu ochii, cu buzele și străfundurile minții.

De undeva , din veacurile apuse,

aud foșnetul  pielii  mângâiate

în același fel, de toți bărbații lumii

și primite  înlăuntrul miezului lor,

de toate femeile lumii.

Pentru că toți au făcut dragoste

în celulele mele,

adânc, înfiorat, fremătând

în toate limbile…

S-a întins liniștea peste tot

ca o mlaștină puturoasă și verde.

Miroase liniștea.

A cale putrede și fum de lumânare.

Miroase a ducă.

De n-ar fi povestea asta

cu atriul stâng și atriul drept,

m-aș duce să zdrobesc

pânzele de păianjen din cer.

Să-mi fac cunună de fecioară

și conduri de mireasă,

Să beau lumina aceea 

cu care vii și cu care pleci.

Să-mi odihnesc pleoapele 

pe borna…

Tristețea mea nu e reală,

E doar un joc de circumstanțe

Într-o expunere verbală

În fața oricărei instanțe.

se modelează-n plâns spasmodic,

Cu pas de tânără gazelă

Ce-aleargă într-un salt melodic

Ca o reflexie rebelă.

Și dacă în adâncul scoarței

Cobor ușor, vreo două trepte

Mă arde aprig jocul forței

Al înghețatelor concepte.

Puternic  adevăr  aruncă

Sau uneori…

Mie, crucea nu  mi-a fost ușoară, nicicând.

Acum, în fața valului ce urcă parcă

din necunoscut  să-mi amenințe liniștea,

 ca un înfricoșător tzunami,

acum, zic, mă paralizează iar teama de mine.

Începe viu, cu cotidianul alert …

Am fost din nou în ceruri, pe-Acoperișul Lumii

Și noaptea din eter coboară-ncetișor.

E-o fabrică de gheață în jur și-n jocul lunii

De veacuri ți se pare că-i un cristal ușor.

Sunt tot la înălțime, respir fără să-mi pese,

De-aici, de sus,…