Dincolo de tine

[Monica Pester]

Îmi ies din trup acum, a câta oară ?

S-ajung la cel care m-a definit,

La îngerul meu alb cu chipul însorit,

Ce a vibrat în mine întâia oară 

Plutesc legată de cordonul de argint

Mă las în voia unei stări divine,

Spre-o destinație ce n-o dezmint

Prin spirit doar, să te ating pe tine.

Zbor început în straturi de cuvinte,

Încălecate între înțeles și ritm

Spun - dor- însă e prea cuminte

 - Iubire - schimbă-ntregul algoritm.

Apoi mă-ndrept ușor spre bolta nudă,

Spălată de planete și meteoriți

Să-mi caut în eter cu gura udă

Gura ce m-a făcut să-mi ies din minți.

Dar coarda de argint nu mă mai ține,

Îmi văd trecutul, văd și-n viitor,

În Univers știu c-am trecut de tine,

Continui să repet cuvântul - dor -.

Tu ai pășit în neant, nu vii spre mine,

Te-aștept încă un secol, poate două,

Sunt dincolo de începuturi, și de tine,

Dar mă întorc pentru o viață nouă.

[chindea maria elena]

Mie mi-a plăcut Monica. Am simțit oarecare nesiguranță, dar ideea de fond e atractivă.

[Monica Pester]

Am înțeles, desigur. Mă străduiesc.

[Vasilisia Lazăr]

Nu asta e problema. Cu toții repetăm postări. Problema era alta și am spus-o.

[Monica Pester]

Da, blânda dna prof. Ana.

Voi încerca să nu mai repet postări.

Mulțumesc, Lisia.

[Vasilisia Lazăr]

Ai mai postat de mult acest poem, țin minte. Cineva îți spunea de repetiția lui „oară” din prima strofă, altcineva de ruperile de ritm. Multe au rămas la fel. 

[Grig Salvan]

Un poem bine închegat și structurat, cu imagini și expresii insolite, cu un ton elegiac dar și stenic, cu un final deosebit de frumos:

„Tu ai pășit în neant, nu vii spre mine,

Te-aștept încă un secol, poate două,

Sunt dincolo de începuturi, și de tine,

Dar mă întorc pentru o viață nouă.”

Ar fi însă unele ruperi și neconcordanțe de ritm care se simt la lectură:

- „La îngerul meu alb cu chipul însorit” e prea lung față de metrica poeziei, se poate renunța la două cuvinte din mijloc, „meu alb”, iar versul ar intra în ritmul prozodic „La îngerul cu chipul însorit”

- versul „Plutesc legată de cordonul de argint” e deasemenea prea lung, se poate contracta sub forma „Plutesc legată de-un cordon de-argint”

- „Spre-o destinație ce n-o dezmint” e de data asta mai scurt, are nevoie de o silabă în plus pentru cadență „Spre-o destinație pe care n-o dezmint”.

[Floare Arbore]

un poem demn de toată lauda. sincere felicitări dragă Monica și zbor lin spre înalt, tot mai înalt cu fiecare poem. să știi că acest an este al înălțării spirituale, al iluminării la cel mai înalt nivel de evoluție.

[Corneliu Neagu]

Construcție lirică interesantă, un "Zbor început în straturi de cuvinte," pentru a ajunge la o iubire ce "schimbă-ntregul algoritm", terminându-se cu întoarcerea la o "viață nouă". Personal aș fi scris ultimul vers așa "Mă pregătesc pentru o viață nouă". Poate nu am înțeles eu de unde "mă întorc"...Oricum este o poezie bună ce merită elogiile noastre!