Mărturisiri

[Monica Pester]

Trec din poveste în poveste cu saltul

puiului de cerb nou născut.

Sar peste pietre, peste ape, cascadele mă adoră.

Cântec de leagăn îmi vibrează timpanul,

în cadența bătăii de toacă în lemn vechi.

Vreau să mă iert și să-ntorc obrazul,

să-mi gust căderile și să le șterg din amintiri.

Mă lepăd fir cu fir de vini imaginare,

știu, cele reale pândesc locul lăsat liber.

În lupta asta, cu planurile ei suprapuse,

totul se amestecă, dansul se transformă

în dragon și mă cuprinde  strâns în brațe ,

ca o smoală ce-mi arde sufletul.

Visez legănat, curcubeie de foc

înlănțuite pe  fruntea-mi sângerândă.

Dar continui să merg spre raiul 

în care mă voi întoarce, doar,

ca să-l compar cu iadul din care plec.

Sunt gata.

Mi-am plătit biletul.

Dus-întors.

[Mihaela Popa]

în partea de final, în mintea mea sună mai bine dacă ar fi scrisă ceva de genul

...din care vreau a mă întoarce

ca să-l compar cu iadul din care plec.

și aici s-ar termina poezia

e doar o părere

cu drag,

Mihaela

[chindea maria elena]

Unele studii spun că ne schimbăm toate celulele corpului fizic o dată la șapte ani iar pe cele ale corpului spiritual o dată la nouă ani, Monica! Deci cam câte „vieți” trăim numai în această respirație pământeană? Celor ce nu cred în reîncarnare, sau reîntrupare, cum vrei să-i zici, nu cred nici în zborurile din ei sau în îndumnezeirea lor! Îi fix trebușoara lor, a celor care se-nvârt în țarcul pipăitelor, destul de strâmt. Fiecare se „coace” când îi vine rândul, noi nu putem nici grăbi nici întârzia coacerea! De fapt acceptarea și asumarea a ceea ce suntem. Aș mai adăuga, la cele deja spuse de colegii mei, doar un lucru: ne putem crea raiul în iad sau invers la fel de ușor sau greu precum ne respirăm!

[Monica Pester]

Nici nu putea fi altfel, în ceea ce te privește...

[Vasilisia Lazăr]

Da, pentru că și eu cred în asta. Pentru desăvârșire, omul are nevoie de mai multe vieți. Fiecare cu lecțiile ei. În plus, am avut câteva experiențe care mi-au întărit convingerea că mai devreme sau mai târziu revenim... Dar când am spus unora, m-au contrazis, cu toate că nimeni nu deține vreun adevăr absolut, și cred că de aceea am șters ce am vrut să scriu.

[Monica Pester]

Cred ca am intuit ce gândești,  chiar fără  sa scrii ...

Seara minunata!

[Vasilisia Lazăr]

Să știi că am vrut să scriu așa în comentariu, de fapt, am scris și am șters apoi. 

Ultimele șase versuri nu le-am înțeles și chiar m-am străduit, afară de situația în care iei în calcul mai multe vieți.

Și bine era dacă lăsam. :)

[Monica Pester]

Mulțumesc, Lisia  

1. Cum spuneam mai devreme, puțin suntcei care-și asumă integral, autoritatea Cuvântului ! Eù sunt încă pe drum.
2. Dus-intors înseamnă veniri și reveniri , intr-un balans născut în căutarea armoniei și echilibrului. 
3. Cred în această căutare, intr-o viață sau chiar mai multe, pentru devenire.

[Vasilisia Lazăr]

Cred că Grig a spus cam tot ce doream eu să spun, nu are rost să mai repet. Nedumerire am și eu cu privire la final. Ultimele șase versuri nu le-am înțeles și chiar m-am străduit. 

Îmi place cum curge poezia, cu toate că s-ar mai putea renunța la anumite cuvinte care nu aduc ceva în plus și care mai mult dau tentă de narațiune. Oricum, versul liber te avantajează.

Cu drag!

[Monica Pester]

Dle Grig, vă mulțumesc.

Întotdeauna ați avut înțelegerea scrisului meu și blândețea exprimării !

[Monica Pester]

Mulțumesc, Alex.

După toate tragediile prin care am trecut, încerc totuși să mă reîntorc la măcar o umbră de optimism!